Au trecut 9 luni de când m-am lovit prima oară de asta. Eram în aeroport și unii dintre pasageri purtau mască. Era puțin ciudat, parcă îmi venea să mă feresc de acei oameni. Ca și cum ei ar avea boala, iar masca o poartă așa cum pe vremuri leproșii purtau clopoțelul care să le anunțe prezența.

Se spune că în orice organizație, grup sau populație a unei țări, procentul de idioți este constant. La fel și cel de genii. Chiar și între câștigătorii premiului Nobel, sunt laureați care vor aduce o schimbare bună în lume, și sunt idioți. Această teorie a fost cel mai bine confirmată în aceste 9 luni de pandemie.

Să luăm exemplul societății în care trăim. Ba nu, să nu vorbim despre asta, pentru că ne lovim zilnic de ea și ne-am convins că are și idioți, și genii, și muritori de rând. Să luăm exemplul sistemului medical. Că tot e cel mai mediatizat acum și de ăsta sper să nu vă fi lovit.

Avem două personaje: doctorița Panseluța și pacientul Tudorică. Personajele sunt reale, așa cum e și povestea care urmează să o spun. Numele însă au fost schimbate.

După un weekend în care nu s-a simțit bine și a evitat să meargă de vineri la servici, Tudorică își face testul, iar luni seara e confirmat pozitiv. Simptomele nu sunt grave, așadar completează declarația de izolare la domiciliu pentru 14 zile. Familia e carantinată și ea.

Pacientul Tudorică, responsabil, sună pe toți cei cu care s-a întâlnit în ultimele 3 zile. Deși a purtat mereu mască și a socializat doar în spații deschise, vrea totuși să îi anunțe și să îi încurajeze să practice distanțarea socială. După indicațiile DSPului, sună marți dimineața și pe medicul său de familie, doctorița Panseluța. Dar doctorița Panseluța, #spoileralert, e din procentul idioților sistemului medical. Păi ce face ea?

Îi dă sfaturi despre cum să se îngrijească la domiciliu?
Nuuuu!
Spune câteva cuvinte să-și arate grija pentru pacientul Tudorică?
Nuuuu!
Verifică dacă pacientul a înțeles ce presupune perioada de izolare?
Nuuuu!
Face orice ce ar trebui să facă un medic de familie?
Nuuuu!

Doctorița Panseluța nu are cuvântul empatie în vocabular. Reacția ei o voi cita mai jos:
“Păi da! Că-ți trebuie să umbli pe afară! Sigur n-ai purtat mască! Inconștientule! Și ai și copil acasă! Zi! De unde-ai luat-o, mă!”

Păi da, idioato! Că ăsta săracul, și speriat și bolnav, exact de asta avea nevoie. Tu chiar crezi că cineva a mers de bună voie și a lins clanța atinsă de un bolnav cu Covid?! Nu-i el destul de îngrijorat pentru propria persoană și pentru familie, îl mai muștruluiești și tu! Păi cum să nu le fie la oameni frică să spună că au Covid, dacă pe lume există atitudini ca a ta?! Mai rău ca pe vremea leproșilor!

Dar citiți până la final, că doctorița Panseluța are o nouă ocazie să își arate atuurile.

Se pare că după ce a fost de acord cu izolarea la domiciliu, doctorița Panseluța s-a răzgândit. Cică Tudorică trebuie evaluat. Dar ea nu face vizite la domiciliu, deci sună la DSP să-l ducă pe pacientul Tudorică la spital. Dar nu sunt ambulanțe disponibile, așadar acesta ajunge doar miercuri, după prânz, când nu mai prezintă aproape deloc simptome. Totuși, este internat pentru câteva zile. Aici întâlnește însă geniile sistemului medical. Doctori și asistente care au resurse mai mult decât limitate, dar care operează un spital suprasaturat. Personalul e puțin, așadar ajunge chiar el să care targa unui bolnav. Asistă la o scenă în care o asistentă cade pe podeaua salonului, pentru că grilajul patului s-a rupt în timp ce ea, o musculiță de om, încerca să ridice un pacient supraponderal. Nu au în spital echipament special pentru asta. Situațiile ar fi comice, dacă nu ar fi reale.

Trec zilele, se finalezează tratamentul. Tudorică e externat, iar testul e negativ. S-a vindecat. Din spital primește concediu medical cu începere de miercuri, data internării.

O sună pe doctorița Panseluța să o întrebe de unde poate lua concediu pentru primele zile (de când au debutat simptomele și a fost confirmat pozitiv, până când a fost internat).

Reacția ei a fost epică:
“Aaaa… păi eu nu pot să-ți dau. Că eu nu te-am văzut. De unde să știu că ai fost bolnav?”

Ce să mai zici? N-ai ce să zici!

#noapteamintii

#poartamasca