Titlul acestei postăti nu este o metaforă. Este despre exact ce scrie: despre turism și deserturi.

Acum un an vizitam Salzburgul și o oprire a fost la Cafe Sacher, locul cunoscut pentru prăjitura Sacher. Această bombă calorică ciocolătoasă este unul dintre cele mai celebre deserturi din lume. Cafeneaua este în cadrul unui hotel, Sacher pe numele lui (desigur!). Locația este din aceea de tradiție, la care cele 5 stele nu se dau pe viteza Netflixului din cameră, ci pe calitatea serviciilor. Da, chiar și noi, îmbrăcați în echipament de munte și plouați ca niște mâți, am fost primiți ca moștenitorii unei case regale. Înăuntru era esența Austriei. De la doamne octogenare ce purtau perle și rochii de designer, la turiști care au trecut pragul doar pentru a bifa această experiență turistică.

Aceasta este expresia cheie: experiență turistică! Și aceasta trebuie să înțeleagă responsabilii cu turismul de la noi. Călătorul nu mai caută doar o cetate sau o statuie. Poate multora li se pare absurd că cineva ar călători până în Austria sau ar intra la un hotel doar pentru o felie de tort. Dar asta se întâmplă. Pentru că turistul vrea pachetul complet. Iar pachetul complet trece și prin stomac. Iar câțiva au înțeles deja asta.

Exemple internaționale ar fi o groază, dar să ne rezumăm la cele locale. Remetea are cozonacul cu scorțișoară, Topoloveniul și-a luat brevet pentru magiunul produs local, iar Brașovul se identifică mai nou cu ișlerele. Și mă opresc la exemplul din urmă, că merită detaliat. Pentru că a fost muncă de echipă. Ca pe vremuri, breasla cârciumarilor s-a unit pentru a promova așa cum știu ei mai bine orașul: prin ceva ce trece prin stomac! Sunt 15 localuri care servesc produsul, fiecare cu altă rețetă. Citiți povestea aici.

De câte ori ai fost într-un restaurant și ai căutat un produs local? Iar dacă ai întrebat chelnerul, prea rar știe să răspundă, iar dacă totuși răspunde, poți avea surpriza unei propuneri gen „pizza cu de toate”.

Nu am vrut să vă dau o criză de bulimie cu articolul acesta. Dar mi-ar plăcea să văd și în Alba Iulia așa ceva. Un produs unic, local. Fie el și banalul corn de la ILF! Pentru că dacă ești din Alba Iulia și nu ai stat la coadă la miezul nopții pentru un corn cald cu ciocolată… eh, atunci mă îndoiesc că ești cu adevărat din Alba Iulia!