Poate că vă amintiți la ce visați când erați mici. Eu am clar în minte carierele ideale ale copilăriei. Pe măsură ce am crescut, viața mea profesională imaginară a devenit tot mai tumultoasă. Haideți să vă povestesc ce se vedea Iuliasa atunci când era de-o șchioapă (am dat din casă: asta era porecla mea pe vremea când nu știam să mă leg singură la șireturi):
1. Vânzătoare la alimentara cartierului
Cât timp vecinii mei se vedeau doctori, învățători sau pompieri, eu mă vedeam vânzătoare la alimentara cartierului. Era un magazin cocoțat pe niște scări de beton, care avea un cântar „cu ac” la tejgheaua principală. Cât le mai invidiam pe doamnele care aranjau bomboanele în bolurile de sticlă și dădeau câte una gratis „clienților fideli”. Mă cuprindea o bucurie nespusă când mă imaginam învârtind tecușul de hârtie maronie și punând în ea dropsurile colorate. Era clar: eu eram sortită să aduc pe veci bucurie copiilor, bucurie dulce învelită în hârtie maronie.
2. Organizator al Festivității de Deschidere la Jocurile Olimpice
Cred că deschiderea Jocurilor Olimpice de la Atlanda din 1996 a fost prima festivitate pe care mi-o amintesc. M-a surprins cum cineva a putut organiza un asemenea spectacol care să integreze istoria, dansul, sportul și protocolul olimpic într-o singură poveste. Asta era: o poveste! Cercurile olimpice formate din oameni și porumbelul păcii și steagurile colorate care coborau în tribune… cum nu ți-ai dori să faci parte din așa ceva?!
3. Decorator de salată de boeuf
S-a întâmplat cândva prin 1998, când am luat parte la pregătirile pentru o nuntă. Era la sat, acolo unde nu există norme HACCP și unde toate femeile din sat se implică pentru în bunul mers al ospățului. Atunci, în acea mare forfotă din ajunul nunții, a apărut o anume „ea” prin fața căreia treceau toate platourile de salată de boeuf. Banalele boluri erau transformate în figuri de oameni, forme de pești sau flori exotice. Toate doar cu ajutorul maionezei, a gogoșarului murat și a câtorva felii de ou fiert. Magie! Ce altceva ți-ai putea dori în această lume decât să creezi opere de artă din salată de boeuf?!
Și acum să ajungem la motivul pentru care scriu acest articol. În afară de faptul că mi s-a făcut o poftă teribilă de salată de boeuf! E momentul în care mulți tineri își aleg drumul în viață. La liceu sau la facultate. Și unii m-au întrebat ce le recomand. V-am mai povestit că am niște prieteni faini, cu câteva generații mai tineri.
Dacă nu știi ce să faci în viață nu mă întreba pe mine, nu îți întreba profesorii, nu îți întreba nici măcar părinții. Întreabă-te pe tine, cel de când erai mic. Știe cel mai bine. Reîmprietenește-te cu el și află-i pasiunile. Ai fi surprins cât de mult te cunoaște!
Dacă aș combina toate caracteristicile joburilor la care visam în copilărie, aș ajunge exact la meseria pe care o am acum. O meserie la care abia aștept să ajung dimineața. Amuzantă evoluție!
Noi, „adulții”, avem tendința de a ne prosti. Bine că avem amintirea celor mici prin care ne regăsim calea.
Oricât am căuta, dacă ne lăsăm pașii să meargă în voie, ne vor îndrepta tot spre visele copilăriei! Tu ce visai să te faci când erai mic?