2 blonde la PerPedes

Știam despre PerPedes de pe vremea când fotografiile erau realizate cu un Zenith, iar sacii de dormit se îndesau într-un rucsac cu cadru. Era o legendă a trofeului-bocanc și o curiozitate de a vedea ce locație aleg pentru tabăra fiecărui an, pentru că aceea avea cu siguranță potențial și pentru un camp cercetășesc.

Cu toate acestea, niciodată nu am ajuns la un PerPedes. Niciodată până în anul de grație 2017, când am împachetat rucsacul cu cort si sac de dormit și am pornit spre Cetea. Ioana era la prima excursie de acest fel, așadar m-am oferit să-i pregătesc eu bagajul. Parcarea am găsit-o ușor, erau indicatoare pe traseu și o  mașină a Albamontului la o intersecție. De acolo însă, încrezătoare că știm direcția Băilor Romane, nu ne-am mai uitat pe nicio hartă. Ne-am dat seama că suntem pe drumul greșit când ne-a ieșit o căprioară în față, semn că acea potecă nu fusese bătută de mult. Am trecut așadar peste orgoliul de a le ști pe toate, am căutat harta și la lumina frontalelor am ajuns în tabără. Erau multe corturi și oameni prietenoși. L-am instalat și pe al nostru, în vârf de deal, în speranța unei nopți liniștite și a unei dimineți cu priveliște frumoasă.

La foc se cântă. Nu așa cum se cânta odată, la unison, ci cu voci mai puține și mai timide. Dar e frumos. Ne întâlnim cu Miță, Ingo, Cristi și alți prieteni cu care am străbătut munții pe 2 roți. Ne-am dus la somn înainte de miezul nopții și am adormit pe acorduri de chitară. Am uitat cât de dor mi-era de acest „cântec de leagăn!”.

Dimineața am găsit-o pe Ioana cu părul alb. În încercarea de a găsi fermoarul la sacul de dormit pe noapte, a tras din locul nepotrivit și a rupt un segment din el. Tot cortul era plin pe puf! Asta s-a reparat rapid, mulțumim Albamont pentru Duct Tape! Adevărata surpriză a dimineații a fost însă că Miță a câștigat pariul de seara trecută, trecându-și astfel în cont 2 beri și titlul de „cel mai bun cunoscător al Trascăului”Nu vom da mai multe detalii pentru că doare.  🙂

Pentru a simți cu adevărat experiența PerPedes am participat la ședința tehnică și ne-am luat o hartă pentru a pleca pe traseu. Am aflat că pe cei 9 km ce vor urma nu vor fi izvoare, așadar am profitat de ingenioasa captare de apă din tabără pentru a ne face provizii.

Primul punct de control era într-o zonă de belvedere, unde ne-am dat seama că nu cunoaștem Apusenii așa bine precum credeam. Iar la următoarele puncte de stație ne-am asigurat că și pe partea de marcaje și vegetație mai avem de învățat. Din fericire, echipa noastră era în afara concursului, așadar nu ne-a verificat nimeni fișele. Totuși, îi vom căuta pe cei de la Albamont să ne lumineze cu răspunsurile corecte.

La PerPedes e altfel decât la alte concursuri pe munte. Lumea nu se grăbește, participanții au răgaz să povestească între ei. Unii merg în blugi și în tricouri de bumbac, alții au echipament tehnic și busola prinsă la gât.  Accente maramureșene se amestecă între cele bănățene, într-o prietenie generală! A trecut vremea concursurior când participanții se scărpinau cu pixul în cap pentru răspunsul corect. Acum îl găsesc pe Google, chiar la punctul de stație!

Ne-am întors în Alba Iulia pe la prânz, înainte de terminarea concursului. A început Festivalul Roman Apulum și ne pregătim să raportăm și de aici!

În concluzie a fost tare frumos la PerPedes. Aș mai merge. Iar mai jos, câteva poze să ilustrăm cele scrise.

Per Pedes 2017 Alba Iulia (38)

Per Pedes 2017 Alba Iulia (40)

Per Pedes 2017 Alba Iulia (3) Per Pedes 2017 Alba Iulia (4) Per Pedes 2017 Alba Iulia (5) Per Pedes 2017 Alba Iulia (6) Per Pedes 2017 Alba Iulia (7)  Per Pedes 2017 Alba Iulia (14) Per Pedes 2017 Alba Iulia (17)

Per Pedes 2017 Alba Iulia (18) Per Pedes 2017 Alba Iulia (19) Per Pedes 2017 Alba Iulia (21) Per Pedes 2017 Alba Iulia (23) Per Pedes 2017 Alba Iulia (24) Per Pedes 2017 Alba Iulia (25) Per Pedes 2017 Alba Iulia (32) Per Pedes 2017 Alba Iulia (33)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *