Este deja tradiție. În fiecare octombrie e vremea ca veteranii cercetașilor să se întâlnească și să meargă pe munte. Mereu alegem un alt loc, iar anul acesta Ciucașul a fost destinația votată.

Majoritatea au plecat de vineri, însă noi am ajuns doar sambătă. La cele patru ore de condus din Alba Iulia, ne-am fi dorit să fi putut pleca și noi mai repede. S-a rezervat cabana vârful Ciucaș, dar nu cea modernă care apare în toate pozele, ci o anexă în spatele ei. Aici, la ultimul etaj, ne-am înghesuit 22 de oameni în patru camere cu o singură baie. Dar și pe acelea abia le-am găsit să fie disponibile. În plus, cazarea a costat 45 lei/ persoană (cu mic dejun inclus!), așadar nu prea e loc de așteptări mărețe.

Am lăsat mașinile puțin mai sus de fabrica de apă Keia și de-acolo am pornit pe jos. Nu e distanța mare: o oră și ceva până la cabană. Totusi, din când în când pe drum trec mașini iar praful se ridică și face urcarea destul de grea. Este și o variantă prin pădure dar e foarte abruptă și cu bagaje mari nu prea comodă. Nici la coborâre și nici la urcare.

De la cabană pleacă mai multe trasee. Noi am pornit spre vârful Ciucaș pe traseul cu cruce roșie și ne-am întors pe o variantă ocolitoare pe la Șaua Tigăilor. Cu tot cu popasuri pentru poză și zăcut sub cerul senin, drumul ne-a luat vreo trei ore. Era un soare prea fierbinte pentru ultimul weekend din octombrie, așadar nu ne-am grăbit deloc. Și nici nu merită să te grăbești, pentru că peisajele sunt spectaculoase. Oriunde te uiți sunt formațiuni din stâncă și conglomerate pe care imaginația le transformă în cele mai fantastice forme. Pe drum sunt mulți turiști: de la bebeluși cărați de părinții lor în marsupiu, la clase de școlari și excursioniști la vârsta a treia. Poteca seamănă mai degrabă cu o alee de parc de la acest trafic. Dar acesta e riscul traseelor foarte accesibile pe vreme foarte bună. 

Apusul în Ciucaș se vede spectaculos. Sunt vârfuri de unde îl poți admira, însă noi l-am văzut de pe terasa cabanei. Cum am plecat fără mâncare pe traseu, ne-am întorc cu o ușoară inaniție. Iar la Cabana Vârful Ciucaș este un restaurant cu meniu variat, prețuri decente și bere de-a locului. 

În schimb, ne-am bucurat din plin de răsărit. Pentru că da, atunci când împarți un etaj cu alte 21 de persoane, inevitabil ajungi să fii treaz la răsărit.

Așadar pentru cine vrea un weekend foarte (dar foaaaarte relaxant), cu drag recomand Ciucașul. Iar vara, poate fi străbătut și desculț, după cum scriam într-o postare mai veche! 😉