Ce rețele de socializare folosesc și de ce

Imaginează-ți că ar trebui să dai un examen din baschet. Touși, tu nu ai fost niciodată pe un teren de baschet, nu ai ținut o minge în mână și nici măcar nu ai arunct cu ghemotoace de hârtie în coșul de gunoi. Tot ce știi despre baschet ai învățat din cărți. Iar oricâte cărți ai citi, tot nu vei reuși să excelezi în asta. Pentru că trebuie să fii acolo, pe teren!

Cam așa e și în cazul meu. Mare parte din profesia mea are de-a face cu rețelele sociale. Pentru că atunci când oamenii stau cu ochii în telefon, o investiție într-un billboard nu mai e atât de importantă ca una într-o campanie de marketing digital.

Întocmai cum baschetul îl înveți pe teren, și rețelele de socializare le înveți… fiind acolo! Iată ce rețele am folosit și pe care dintre ele le folosesc:

1. Facebook

Asta e cea pe care încă o folosesc cel mai mult. Postez foarte rar pe ea, dar îmi ocupă mult timp. Uneori prea mult timp. Ăsta ar fi dezavantajul. Dar avantajele sunt multiple: de la socializare, la evenimente, la shopping, la multe, multe, muuulte idei creative. Dacă în generală mergeam la bibliotecă și răsfoiam cărți și albume de artă pentru a-mi găsi inspirația, acum mă ajut de câteva scroll-uri.

Am vreo 15 pagini la care sunt administrator sau editor. Iar dacă unii ghicesc în cafea sau în palmă, eu pot ghici în profile de Facebook. Prima consultare e gratuită!

2. Instagram

Am împlinit mai bine de un an de când folosesc Instagramul. M-am lăsat greu convinsă, pentru că mă temeam că odată ce încep să postez locurile în care merg, voi crea o imagine utopică asupra vieții mele. Adică lumea vede doar partea frumoasă. Este minunată poza cu sandboardingul în deșert, dar trebuie să citești articolul de pe blog pentru a vedea cât de incomod este să călărești cămila sau cât de frig poate fi noaptea într-un cort din Sahara. Mi-am dat însă seama că fără a posta acea poză, șansele ca lumea să citească și despre partea mai puțin frumoasă a unei călătorii sunt mult mai mici.

Iar cu Instagramul am mai avut parte de un obstacol mental foarte mare: să postez poze cu mine. În general nu îmi place să mă afișez în online, și nu din cauza unei impresii proaste despre propria persoană, ci pentru a evita „snap judgement”. Adică acel moment când ești judecat într-o femtosecundă după câteva aspecte fizice și nu mai contează deloc cine ești, ce ai făcut sau ce intenții ai.

Ce mă deranjează cel mai mult însă e că din când în când sunt acea persoană care face o poză doar cu intenția de a o posta pe Instagram. Uneori îi oblig și pe cei din jurul meu să-mi facă un cadru „cât mai instagramabil”. Dar cred că acesta e prețul care trebuie plătit!

Un an mai târziu de la prima postare, pot să spun că m-am împrietenit cu Instagramul. Ba chiar am mici accese de vanitate în care postez o poză și verific din oră în oră câte inimioare am primit pe ea. Am ajuns chiar mai rău: urmăresc și cine mi-a dat like, sau cine mi-a vizualizat story-ul. Nu sunt mândră de asta, dar mă ajută mult să înțeleg dependența de rețelele sociale. (A se reciti paralela cu baschetul).

Momentan administrez 4 conturi și încă mai am mult de învățat despre această rețea. Iar în ritmul în care se dezvoltă, procesul pare fără final.

3. Pinterest

Pinterest e „my guilty pleasure”. Un fel de Cosmopolitan digital. E de înțeles, având în vedere că 81% dintre utilizatori sunt femei! (sursa aici) Pinterest e rețeaua unde îmi planific petrecerile tematice și cam tot ce ține de proiectele artistice. Mi-am decorat deja 5 case imaginare și am învățat multiple moduri de a-mi lega o eșarfă.

Am dezvoltat câteva campanii pe această rețea, dar prea puține pentru a-mi face o idee. Potențialul este cu siguranță mare.

4. Tinder

Pe Tinder am rezistat aproximativ o lună. Am profitat de statusul de „single & fabulous” și mi-am făcut cont. Câteva swipe-uri mai târziu, o întâlnire și zeci de conversații cu mai mult sau mai puțin sens, am concluzionat că am pierdut foarte mult timp, dar mai ales că mi-am pierdut încrederea în stabilitatea multor relații pe care le vedeam în jur. Altfel spus: plini de tipi însurați care aveau profil „doar pentru socializare”. Mi se pare că oferă persoanelor un caracter mercantil: potențialii parteneri stau ca pe un raft în fața ta, iar tu dar „swipe left” sau „swipe right”, dacă îți place produsul sau nu. E un fel de supermarket de oameni.

În ceea ce privește relațiile, cred că voi rămâne la credința mea în serendipitate: că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple. Din punct de vedere profesional însă, cred că pe Tinder s-ar putea desfășura niște campanii geniale. Uite aici câteva exemple.

5. Linked In

Dacă pe Facebook stau mai mult decât mi-aș dori, pe LinkedIn petrec mai puțin timp decât ar trebui. Asta pentru că acolo găsești articole care ți se potrivesc perfect. Scapi de pozele cu pisici și imaginile cunoscuților în costume de baie, iar în schimbul lor vezi fața profesională a celor cu care interacționezi. La cursurile de branding personal pe care le țineam, le dădeam tuturor temă de casă să își facă un profil de Linked In și să ceară cel puțin 5 recomandări.

Din punct de vedere al marketingului are o conversie directă foarte slabă, dar pentru construire a imaginii este mai mult decât recomandat.

 

Mai sunt și alte rețele pe care le folosesc, dar acestea rămân în top. Și, desigur, lista rămâne deschisă, pentru că avantajul și în același timp blestemul meseriei acesteia este că mereu trebuie să exiști acolo unde există și potențialii tăi clienți. Așadar să repetăm: like, swipe, share, scroll etc….

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 2 =