Despre normalitatea de a vota

Dintre toate campaniile care rulează în ultimele zile, cu una mi-e tare greu să mă identific. Și culmea, e chiar cea mai sonoră. Este despre mobilizarea oamenilor de a merge la vot.

La mine, asta cu mersul la vot e ca tradiția de Crăciun. Vine 25 decembrie, ai bradul împodobit! Vine ziua votului, pui ștampila! Nu mai trebuie să îți amintească cineva să pregătești decorațiunile. Pur și simplu o faci. Desigur, e posibil să schimbi globurile de la un sezon la altul, așa cum poate îți schimbi și orientarea politică. Dar nici nu se pune problema să nu participi. Așa am crescut.

În ziua votului, știam că programul era altfel față de alte duminici. Mergeam la biserică, apoi la secția de votare, apoi acasă unde aveam masa în familie. Era un ritual. Mama nu ne lua niciodată cu ea în cabină. Mă uitam cum ea dispare câteva momente în spatele unor perdeluțe albastre și îi urmăream picioarele care se vedeau de la genunchi în jos. Abia am așteptat să fac 18 ani să văd și eu ce se întâmplă în spatele perdeluțelor albastre.

De atunci, votul e ceva firesc. Nici nu ar putea fi altfel pentru cei din familia noastră. E obligatoriu să treci pe la cabina de votare. Pentru că la masa de duminică ți se verifică ștampila de pe buletin. Iar asta nu de acum, de când a început campania cu #YESlavot. De când am devenit majori. Nu suntem întrebați cu cine am votat. Nu asta e important. Important e să fii prezent. Și nu contează dacă ai 18 ani sau 35 de ani: dacă nu ai votat, nu e recomandat să treci pe acasă.

De fiecare dată când citesc o carte, îmi pun niște limbuțe colorate la pasajele care mă interesează. Iar în „Povestea mea”, am marcat un fragment în care Michelle Obama povestește un obicei asemănător din familia ei (foarte bună cartea, o recomand din tot sufletul!).

Votul era pentru mine o obișnuință, un ritual sănătos care trebuia îndeplinit cu conștiinciozitate cu fiecare ocazie. Părinții mei mă luaseră cu ei la vot când eram copil, iar eu îmi făceam un obicei din a le lua cu mine pe Sasha și pe Malia de câte ori puteam, sperând să le insuflu amândurora cât de important și de firesc era acest act.

Această postare nu e despre a ieși la vot pe 26 mai. Această postare e despre a ieși la vot peste un an, 3 ani, 10 ani. Despre atunci când copiii de astăzi vor fi majori. Dincolo de ștampilele pe care le pui, ziua votului e și despre educație civică. Acum se plantează cel mai bine semințele. Hai cu mic și mare la votare!  

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three + 18 =