Vorbeam recent cu niște prieteni despre cele mai ratate joburi ale tinereții. Sunt o lecție pe care o recomandăm oricui. Ca să crești, trebuie mai întâi să mai și dai cu capul. Personal și profesional. Iar pentru că atunci nu ne-am dat rând să ni le înșiruim pe toate, le scriu aici, „pe curat”. Iată cele 5 joburi pe care nu le-aș mai face niciodată.
1. Cameristă
Când: 2006
Unde: Desert Sping, California
Ce a fost groaznic la acest job: Poate vedeți astăzi un manager de hotel îmbrăcat la 4 ace, dar acum 13 ani curățam băile după petrecerile unor americani excentrici dintr-un club de golf din California. E lungă povestea cum am ajuns să fac asta, dar cert e că în fiecare dimineață mă trezeam cu gândul „Îmi urăsc serviciul!”.
Ce am învățat: A fost vara în care m-am îndrăgostit de hotelărie. Am învățat că fiecare departament este important. Și mai e ceva: când intru într-o cameră de hotel, îți pot spune cu exactitate de 95% care zone au fost curățate și care nu.
2. Meditator la matematică
Când: 2005
Unde: o casă din București
Ce a fost groaznic la acest job: Vizitam băiețelul o dată pe săptămână. Se pregătea pentru capacitate. Zău că îmi dădeam tot interesul! Dar el?! Ah… poate unii copii chiar nu sunt făcuți pentru matematică. Mi-aș fi dorit să am cuvintele potrivite pentru a le explica și părinților asta. Era o frustrare groaznică să încerci, să încerci și să vezi că… n-ai cu cine!
Ce am învățat: Viața de student de provincie cere sacrificii.
3. Distribuitor de pliante în cutiile poștale
Când: vacanța de vară dintr-a X-a și a XI-a
Unde: județul Alba
Ce a fost groaznic la acest job: Greu de ales între plimbarea cu un ghiozdan de 20 kg in spate, la 30 de grade Celsius; atitudinea unor proprietari care mai că te fugăreau când te vedeau că le pui pliante în poștă; rapoartele pe care le făceai pentru fiecare zonă acoperită samd.
Ce am învățat: Respectă-i pe cei care fac sampling/telemarketing/door2door etc, iar atunci când vei fi om mare în marketing, eficientizează cât mai mult campaniile pentru a nu mai fi nevoie ca cineva să mai treacă prin așa ceva!
4. Guvernantă
Când: iulie 2007
Unde: undeva în statul Virginia
Ce a fost groaznic la acest job: se pare că unii au rămas cu mentalitatea dinaintea abolirii sclavagismului. Printr-un contract „work and travel” o cunoștință ne-a lipit de o familie de pachistanezi. Urma să locuiesc la ei în casă, în timp ce îi ajutam cu mici treburi. Doar că acele „mici treburi” s-au dovedit a fi un job de 24 h care implica gătit, curățenie, asistență la cumpărături, servicii de secretariat și multe multe altele.
Ce am învățat: Când ceva nu îți convinte, pleacă! Ia valiza și du-te unde vezi cu ochii. Noi asta am făcut, cam după 3 săptămâni. A urmat o noapte petrecută în aer liber, într-un parc din Washington DC, dar încet lucrurile s-au aranjat și, întocmai ca în basmul Cenușăresei, am trăit una dintre cele mai frumoase veri!
5. Responsabil cu plantonul
Când: fiecare vacanță de vară din liceu
Unde: Campul Centrului Local
Ce a fost groaznic la acest job: știu că nu e tocmai un job. Nu eram plătită pentru asta. Era o datorie a fiecărui cercetaș. Dar mi-era groaznic de frică să stau trează, în creierii nopții, atunci când fiecare sunet se aude amplificat și fiecare mișcare a crengilor te face să îți compui zeci de povești în minte. Toate horror, desigur! Și mai era și lupta cu somnul. Eu mereu pierd la lupta cu somnul!
Ce am învățat: Se zice că ăsta ar fi un exercițiu foarte bun pentru a lupta cu temerile. Am aflat-o mai târziu, întâmplător, de la un psiholog. Poate așa e și la un nivel subconștient m-a ajutat să fiu mai încrezătoare în mine. Dar eu știu ceva concret ce am învățat în urma atâtor plantoane: cum se fură mâncarea din cortul de alimente. (pour les connoisseurs).
Când nu ai așteptări de la oameni, nu ai cum să fii dezamăgit. Dar asta se întâmplă, desigur, într-o lume utopică. În cazul meu, cele mai multe dezamăgiri le am de la unii studenți. Investești în ei timp, „dai din casă” tot ce știi tu mai bine, iar când le propui să faceți echipă împreună se simt maxim de jigniți că poziția oferită este doar una de „entry level”, deși ei încă nici nu și-au dat examenul de licență. Și chiar dacă ar fi avut diploma în mână, încă nu înțeleg că nicio țidulă nu e mai importantî decât experiența. Am învățat-o și eu. Îmi amintesc unul dintre primele interviuri la care am fost. Mi-au trebuit mulți ani până să pricep de ce nu m-au mai sunat. Cum nu au fost impresionați de media mea de la BAC?!
Dar am priceput ce căutau de fapt după ce m-am mai copt și eu în piața muncii. Și nu a fost ușor. Dar după fiecare experiență, am învățat ceva. Iar rândurile de mai sus au rolul de a-mi mai aminti cele învățate atunci. Voi ce joburi ratate ați avut în tinerețe?