Georgia, ziua 2: Okatse Canyon

Gustul și mirosul cafelei instant la prima oră. Cum să nu-ți fie dor de micul dejun în țară subdezvoltată?!
Vrem să ajungem la Okatse Canyion dar e greu să găsim pe net orice indicație legată de transport în comun. Înțelegem rapid de ce: nu au autobuze ci “marshrutka”, niște microbuze de 15 locuri cu scaune roase și caroserie ruginită. Nu au un program fix și nici o hartă a stațiilor. Să găsești un localnic care vorbește altceva în afară de georgiană sau rusă e aproape imposibil. Ne descurcăm cumva (nici noi nu știm cum), schimbăm două marshrutkuri și suntem în drum spre Khoni. Vedem și clădirea parlamentului, un fel de melc uriaș de sticlă care, din ce am citit, nu ar mai avea astăzi prea multă utilitate publică.
Și ieri, și azi, ne mirăm de câteva vaci sunt pe marginea drumului. În cirede sau solitare, pasc nestingherite de tot traficul. Ba mai sunt și “semihherghelii” de cai care aleargă paralel cu microbuzul nostru, gâște, porci. O continuă fermă dezlănțuită.
Ajungem în Khoni. Lângă autogară este o brutărie. Ne zăpăcește mirosul de pâine proaspătă. Vrem să facem o poză și doamnele care lucrează acolo ne invită să le vedem cum lucrează. Ne servesc apoi cu o “puri”, pâinea lor tradițională, cu formă de barcă și atât de gustoasă. Stați să repet: atââââât de gustoasă!!!
IMG_8399
În autogară găsim o nemțoaică, născută în Rusia, care ne ajută să arvunim o mașină până la cascadă. Mașina e tot o marshrutka ruginită în care șoferul îndeasă toți oamenii pe care îi găsește în stație. Găsim locuri pe bancheta din spate, deasupra unei lăzi mari cu roșii. Urcăm pe drumuri tot mai înguste, tot mai abrupte. Ne oprim brusc, în rampă. Un domn din dreapta șoferului se dă rapid jos, bune un bolovan la roată și ne coboară pe toți, în grabă. Se pare că mașina nu mai poate urca. Mergem pe jos până la cascada Kinchkca. Are debitul mic, dar e impresionantă căderea de apă de 88 metri. Ajungem și la un defileu săpat în piatră albă, care pune mai bine în evidență culorea turcoaz a apei. Când ne întoarcem la mașină, șoferul ne așteaptă cu un shot de “chacha”, un fel de țuică autohtonă, pe care se laudă că a făcut-o din pere proprii. ”Davai, davai!”, ne îndeamnă el să gustăm. 
 41416200_267669103856667_2954497789486170112_n41342894_1066201546873355_6462048854001844224_n
De la cascadă mergem spre canionul Okatse. Intrarea costă 15 Gel (adică vreo 23 de lei). E un traseu luat parcă dintr-o poveste, cu drum de piatră străjuit de copaci înalți. Poienițele sunt pline de văcuțe și vițeluși. Ajungem apoi pe pasarela de metal care e construită deasupra celei mai spectaculoase părți a canionului. Nu voi mai descrie traseul, pentru că aș risca să scriu ceva ce seamănă cu operele lui Fănuș Neagu. Dar a fost frumos. Foarte frumos. Poți închiria și un jeep să te aducă până la pasarelă, dar de ce să ciuntești din distracție? Ne mirăm că în România și în multe alte țări europene o asemenea amenajare turistică.
41394299_259625574551387_990575151022080000_n
Tot traseul ne ia puțin peste 2 ore și ajungem înapoi la casa de bilete. Am vrea să mergem mai departe în Mestia, un sat din Munții Caucaz. Plănuiam să ajungem în seara asta, dar habar nu avem cum. Dar atunci când ești cu casa în spinare nu te prea îngrijorezi. Și cum stăteam noi și așteptam să vină ora 16:30, când ne-am programat plecarea, vedem la o cafenea pe Mihaela și pe Andrei, doi prieteni din București. Dacă vă șocați de coincidență, gândiți-vă că norocul a făcut ca ei să meargă în acea seară spre Mestia, cu o mașină de închiriat, în care mai aveau exact două locuri. No comment. It’s all connected!!!
41467884_510440389383727_1349741052415705088_n
Pe la 21:30 suntem în Mestia. Ne oprim să cinăm la un restaurant și rezervăm o cazare. Scrie că are inclusiv jacuzzi în cameră. Ajungem acolo aproape de miezul nopții și, surpriză: camera nu are nici măcar baie! E o pensiune dubioasă și friguroasă. Ioana încearcă să-i explice proprietarei că nu e camera pe care am rezervat-o și nu e corect să promoveze asemenea dotări. Aceasta însă nu înțelegea engleză (și implicit nici descrierea de pe Booking a locației ei). Eu mă bucur că avem un loc unde să ne odihnim. Mâine e o zi plină!
41447940_1350758178401913_5703660966441385984_n
Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × 4 =