Sri Lanka rurală

Trezirea în căsuța de pescari îmi amintește de campurile cercetășești. Pe măsură ce vecinii noștri se trezesc auzim tot mai multe voci, iar lumina își face loc printre împletirurile de frunze de palmier. Parcă aștept ca în orice clipă să se strige adunarea la catarg.
 
În căsuță e răcoare, dar afară sunt deja peste 25 de grade, deși nu e nici 9 dimineața. Micul dejun e simplu, dar e suficient. O luăm spre plajă. Nu e nimeni, doar câțiva pescari care mai trec să-și verifice năvoadele. Plaja e curată cu nisip auriu. Avem o singură regulă: să nu o luăm spre dreapta, dincolo de panoul scris cu vopsea roșie. Nu înțelegem caracterele singaleze însă Daniel, gazda noastră, ne spune că acolo e terenul de antrenament pentru armată și din când în când se aruncă bombe. Ok, ne-au convins, nu mergem acolo.
28167222_10156139220962152_4691302316339435246_n sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (33) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (446)
Ne întoarcem de la plajă pe o altă parte, pentru că ni se pare că vedem un dig care ne-ar scoate la mal. Când ajungem aproape acolo, vedem că digul e rupt și avem de trecut o apă destul de adâncă. Nu apucăm să facem planuri că un pescar bătrân vine cu luntrea lui și ne face semn să urcăm. Era același personaj pe care l-am admirat de pe mal că părea rupt din wallpaper-urile descărcate de pe net. Sărim pe plută, iar el ne duce în tăcere pe celălalt mal. Regretăm că nu știm singaleză pentru a-i mulțumi cum se cuvine.
sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (455)
Drumul spre camping merge printr-un sat micuț. Îl străbatem pe jos și vedem cu adevărat Sri Lanka rurală. Oamenii îngrijesc animalele, curăță crengile de palmieri cu macetele sau stau pur și simplu în poartă. Copiii vin și dau mâna cu noi, iar o familie care mânca în curte ne invită să ne alăturăm festinului.
Pe măsură ce cunoștem mai mult oamenii de aici, prejudecățile nostre dispar. Ba chiar ajungem să-i admirăm pentru căldura lor și chipurile fără griji.
sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (459) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (32)
sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (457)
Ne împrietenim cu Daniel, care are grijă de resort, cu Lena, o nemțoaică voluntară aici și cu localnicii care îi ajută cu bucătăria. Îi cunoaștem și pe cei de la școala de kitesurf de lângă noi, o trupă care îmi amintește de Bulgărașii mei de acasă. Au pus-o pe picioare localnicii, dar au și câțiva expați care au trecut pe aici, s-au îndrăgostit de loc sau de gazde, și au rămas aici. Acum cât e cald, stăm la umbră și le ascultăm poveștile. Funcționează ciudat chimia aceasta: români, srilankezi, germani, canadieni și francezi povestim de parcă ne știm de o viață. Primim niște idei bune pentru restul călătoriei.

sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (461) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (460) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (463) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (466) sri lanka itinerar blog iulia din alba iulia (34)

Viață grea
Viață grea
După ce mâncăm cea mai bună paella din istorie, chemăm “the tuk tuk guy” să ne ducă la șoseaua principală. De aici luăm autobuzul spre Puttalam. Ajungem în autogară și aflâm că autobuzul spre Anuradhapura se ia de la șosea, fiind o cursă cu plecare din Colombo. Când ajungem în stație, reconfirmăm cu un șofer de tuk-tuk că suntem în locul care trebuie. Acesta începe să ne spună că în urmă cu 5 minute tocmai a plecat un autobuz direct spre Anuradhapura. Vorbește cu un bătrân de pe bancă și ne spune apoi că e ceva șef de stație și că următorul autobuz va fi abia la 20:00. Încep să mă autocritic pentru faptul că nu am plănuit asta mai bine, iar acum vom sta aproape 3 ore în stație. Mai mult, șoferul se tuk-tuk ne mai spune că dacă autobuzul e plin, e posibil să nu oprească (lucru confirmat și de blogurile pe care le-am mai citit). Ne oferă în schimb să ne ducă el la destinație pentru doar 8000 de rupee. Îi oferim 1000 și pleacă. E cel mai rapid mod de a scăpa de ofertele nedorite: oferă un preț ridicol de mic.
Cea mai populară marcă de autobuze din zonă
Cea mai populară marcă de autobuze din zonă
Ioana are o inspirație de moment și spune: “Dacă și ăsta ne aburește!? Hai să întrebăm fiecare autobuz care vine că sigur găsim unul care merge în direcția noastră.” Zis și făcut! Trecem strada. Este un autobuz în stație și… surpriză! E chiar autobuzul direct spre Anuradhapura! Ioana iarăși face o magie și găsește două locuri unul lângă altul. Mulți călători stau pe scări. De multe ori, autobuzul nici nu oprește în stație, doar încetinește, iar călătorii urcă și coboră din mers. Avem emoții că vom păți și noi asta. Se confirmă. Când ajugem, cobor eu prima, iar pe Ioana aproape o pierd în autobuz, căci mașina se pusese deja în picioare.
„Semi Luxury Service”... suntem curioase cum arată luxury service
„Semi Luxury Service”… suntem curioase cum arată luxury service
E deja noapte. Iluminatul stradal e foarte prost, așadar orice drum pare dubios, deși e abia ora 19:00. Rezervăm pe Booking o locație care să fie aproape de noi, la preț decent și de unde putem închiria biciclete. Găsim Omelga Inn. Ajungem rapid acolo. Gazda nu vorbește mai deloc engleză. Abia ne explică “regulile casei”. Măcar internetul merge bine aici! Păcat că nu avem prize!
Ioana rămâne în cameră, iar eu îmi fac o programare la un masaj tradițional. Era pe bucket list-ul meu și oricum în seara asta am stabilit că nu mai ieșim. Iau pachetul “full body”. Nu apuc să mă documentez exact ce înseamnă masajul ayurvedic, că am și ajuns în sală. La mine masajul era procedură medicală. Picior, spate, gât: toate se întâmplau după același scenariu. În Sri Lanka lucrurile stau însă altfel. Uleiuri, creme, esențe… nici nu am numărat câte a mai scos domnul din poșetuța lui. Da, domnul, pentru că nu aveam cui să spun în engleză că eu mă simt mai confortabil cu o doamnă.
Și începe omul să frământe: scalp, ceafă, buze, lobul urechii, nările. Apoi se apucă de membre pe care le întinde și le îndoaie și iar le întinde și iar le îndoaie. Ar mai fi frământat el și alte părți, dar îi explic foarte clar că la noi în cultură nu suntem deschiși la “full body”. Ies de acolo mirosind ca tot mostrarul de la magazinul naturist și parcă mai mult amețită decât relaxată.
În cameră Ioana e deja pregătită de somn. Merg la baie și acolo: supriză! Ferma furnicilor. Mici, mari, negre și roșii. Ba mai erau și câțiva țânțari. Ies repede și închid ușa. N-am probleme cu insectele la munte, dar în țara asta parcă totul mi se pare insalubru (dovadă că brelocul de la geantă e un gel dezinfectant din care am consumat deja jumătate). Simt mâncărimi pe tot corpul și am impresia că toate furnicile din baie se vor urca pe mine. Nu știu dacă e de la gândul ăsta, de la căldură sau de la efectele masajului, dar e trecut se 2 și eu încă n-am urmă de somn. Ioana doarme în patul de lângă mine fără probleme! Dar am profitat de timpul acesta să scriu jurnalul pe ziua de azi și… să citesc toate recenziile despre cazările de mâine, penteu a fi sigură că o aleg pe cea mai bună.
Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 − 11 =