Brâncuși și-ale lui cuvinte

Astăzi e ziua lui Constantin Brâncuși. Sculptorul acesta al nostru care a fost în exil mai român decât mulți dintre noi suntem în propria țară, a înțeles că viața se reduce la lucruri elementare. Iar arta la fel. Brâncuși are ceva din simplitatea lui Badea Cârțan, din demnitatea Regelui Mihai și din nebunia lui Ilie Năstase.

Iată un text scris acum 80 de ani. Cuvinte care pe măsură ce vremea trece par tot mai adevărate:

“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri. 
Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. 

Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.

Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”

Constantin Brâncuși – octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr. 9, septembrie 1946.

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × 1 =