Ceahlău și lecția despre parcurile naționale

ceahlau (206)

Eram prin facultate când învățatm diferența între parcuri naționale, rezervații naturale, arii protejate și alte asemenea concepte. Le toceam și zău că nu mai țineam minte nimic a doua zi după examen. Dar în acest weekend am avut ocazia să îmi amintesc.

Se făcea că eram în Ceahlău. Dintre toți munții țării, Ceahlăul mi se pare că are o liniște aparte. Chiar dacă a fost nevoie să plecăm la 6 dimineața din Alba, merită oricând efortul pentru magia acestui munte.

ceahlau (105)

Am  ajuns vineri, după prânz, iar sâmbăta am rezervat-o pentru o tură pe platou. Se spune că Ceahlăul e muntele legendelor, iar noi am plecat să le descoperim. Cel mai multe ne-a bucurat că multe dintre legende aveau ca eroi ciobani ardeleni viteji și frumoși. Eh, mândrie de ardelean!

De la Clăile lui Miron, un om de-al locului ne-a recomandat un traseu ce ne ducea pe la baza Ocolașului Mare. E într-adevăr o tură care oferă o mulțime de peisaje. Chiar și flori de colț am găsit, iar Adi le-a făcut și poze frumoase.

ceahlau (228)

Traseul merge de la Masa Dacică pe buza pietrei, acolo unde ești doar tu și corbii. Și doi alergători montani la care ne-am grăbit să le facem loc. O liniște cum rar am mai văzut pe munte. Și nici urmă de gunoi aruncat, semn că poteca aceea nu era prea umblată.

ceahlau (2)

ceahlau (194)

După mai bine de o oră de mers pe acest drum, am ieșit în pădure, în traseul de dungă albastră. Dar acolo: click-click: Zâmbiți vă rog!”. 

Un ranger cu aparatul în mână, făcându-ne poze cum ieșim de pe traseul nemarcat (și, între noi fie vorba, și limită a rezervației). Îngrijitorul parcului ne-a cerut biletele de acces (pe care le cumpărasem cu o zi înainte, 5 lei/ persoană) și ne-a explicat că amenda pentru accesarea unui traseu nemarcat fără notificarea responsabililor din Parcul Național se pedepsește cu o amendă între 3000 și 6000 de lei.

Răspunsul nostru: „Mulțumim!”. Ne-am recunoscut întru totul vina și ne-a lăsat doar cu un avertisment. A zis că „se vede pe voi că sunteți oameni de bine”.

Ne-a bucurat mult întâlnirea cu acest ranger, mai ales deoarece am văzut că se poate și la noi ca parcurile naționale să fie îngrijite cum se cuvine. Ne-a condus până aproape de cabana Dochia și ne-a povestit multe. Cum acolo chiar se dau amenzi pentru abandonarea gunoaielor, cum se fac razii împotriva braconajului și cum consiliul local se implică pentru reabilitarea traseelor. Ne-am dori să vedem în cât mai multe parcuri o asemenea administrație! 

Ne-am despărțit de rangerul de treabă promițându-i că vom da mai departe ceea ce el ne-a învățat:

  • în parcurile naționale, dacă vrei să mergi pe o potecă nemarcată, trebuie mai întâi să îți anunți intenția la biroul de la bază sau pe numărul de telefon de pe biletul de intrare în parc. Vei fi însoțit de un ranger sau, dacă demonstrezi că ești „om al muntelui”, vei putea să mergi singur pe traseu.
  • să ai mereu harta la tine. Un GPS de ajută și mai mult (noi folosim aplicația „Munții Noștri”). Dacă vezi că te apropii de zona rezervației naturale, întoarce-te din drum.
  • vorba aceea cu „Nu urla ca în codru” nu e tocmai potrivită. Atunci când ești într-un parc național e bine să păstrezi volumul cât mai jos, pentru a nu deranja fauna.

ceahlau (309)

Și am mai învățat o lecție. Pe aceasta nu de la ranger, ci pe propia piele; când te cazezi la o cabană de munte, pune mâncarea la loc sigur. Dacă nu, riști să te trezești în miezul nopții cu sunet de „chiț-chiț” care îți roade toate dulciurile din dăsagă.

Dar, desigur, despre povestea aceasta vă poate povesti mai multe Nico, cea care a trăit din plin experiența!

ceahlau (160)

Iar în final de postare vă las cu acest peisaj. Pentru că Ceahlăul are unele dintre cele mai frumoase răsărituri și apusuri din această țară! Poți citi aici despre o altă tură în Ceahlău, de această dată pe zăpadă. ceahlau (15)ceahlau (13)

 

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × four =