Prima zi de școală

prima zi de scoala

De aproape 10 ani încoace, în prima zi de școală mă încearcă niște sentimente aparte. E o recunoștință fără margini. O bucurie care vine de undeva din interior. E un sentiment de libertate cum rar îl ai.

„Nu știu alții cum sunt” (să începem în stilul lui Creangă), dar mie nu mi-e dor de școală. Și nu mă-nțelegeți greșit: am avut niște colegi extraordinari cu care am trăit ani plini de amintiri frumoase. Dar zău că nu le-aș pune pe repeat. Au fost, ne-am bucurat de ele și acum să se bucure și alții. Iată de ce nu mi-e dor de școală:

1. Temele

E drept, și acum ne mai sună telefonul după terminarea programului de lucru. Dar e adiere de vânt pe lângă cele câteva ore pe zi rezolvând pagini întregi de probleme de Năstăsescu sau Schneider. Iar dacă nu le făceai acasă, îți mâncai pauzele copiind mai ceva ca un scrib.

2. Lucrări și teze

Se spune că stresul unui elev de liceu din zilele noastre e la același nivel cu cel al unui angajat dintr-un spital de psihiatrie din anii 50. Când se anunța o lucrare parcă se dădea vestea că va fi un atac armat. Începeau tot felul de pregătiri, pe toate fronturile: de la toceală, la învățare, la fițuici, la negocieri cu colegii care chiar știau. Minim o zi înainte și o zi după intensul eveniment aveai unic subiect de discuție acest lucru: „Da acolo ce ai scris?!”, „Clar nu era bine formulat enunțul!” etc. Și întotdeauna găseai cele două tipologii: colegul care spunea că nu știe nimic (și lua mereu 10!) și colegul care spunea că le-a știut pe toate (ăsta nici măcar nu te interesa ce notă lua, că ți-a nenorocit deja existența câteva pauze).

3. Tabelul de la finalul catalogului cu serviciul părinților

Nu știu dacă se mai poartă acum, dar pe vremea noastră era un tabel unde scria meseria părinților tăi. Și erau mereu acei profesori care detaliau acest tabel în plen. Dacă aveai părinți în poziții cheie ți se puneau întrebări suplimentare și parcă simțeai că profesorul era puțin părtinitor cu aceia. Dacă părinții tăi erau șomeri sau cu joburi mai modeste, plecai capul rușinat când știai că îți citesc rubrica ta.

4. Câștiguri financiare

Atunci învățai mai mult de 8 ore pe zi și nu câștigai nimic financiar. Iar din cele 8 ore, mari șanse ca multe să fie un adevărat coșmar. Acum lucrezi, uneori chiar ceva ce îți face plăcere și abia aștepți să ajungi la birou, și pe deasupra mai ești și plătit! Faină schimbare a balanței!

5. Ghiozdanul

Acum mă concentrez să îmi amintesc să-mi iau telefonul, portofelul și cheile când plec de acasă. Atunci trebuia să-ți umpli tolba cu minim 3 manuale și alte minim 5 caiete. Să știi mereu dacă ai algebră/geometrie/trigonometrie și să nu-ți uiți caietul de clasă și caietul de teme. Uneori, aceste caiete erau adevărate registre contabile pentru că, nu-i așa, la fizică trebuia să răspunzi din toată materia și era musai să ai informația aproape! Ce rucsac de urcat Mont Blancul?! Ghiozdanul celor 12 ani de școală în România a fost adevărata provocare!

Iar dacă aceste motive nu sunt suficiente, îl voi scrie pe cel care le încununează pe toate: copii mici și proști. Da, asta eram: mici și proști! Care aplecam urechea la ce zice unul și altul, eram frustrați dacă nu aveam blugi trapez, iar când ai fost ultimul din clasă care și-a luat Nokia 3310 ți s-a confirmat că ești un ratat! (A se revedea și punctul 3). Aveam gusturi îndoielnice la îmbrăcăminte și ne hrăneam cu plăcinte din stația de autobuz.

Iar cu toate acestea spuse, nu-ți vine să te bucuri de viața de acum, când ai înțeles cât de cât cum stă treaba cu prioritățile?!

Îi compătimesc puțin pe cei mici. Ceea ce mă face mai sinceră când le urez mult succes în noul an școlar. Iar părinților… ah, părinților! Răbdare multă! Mă uit în urmă și acum îi văd pe ai mei ca niște super-eroi că au rezistat cu mine și cu frate-mio prin școală. Cred că asta înseamnă să fii părinte: să-ți găsești acele puteri nebănuite pentru a le duce pe toate la capăt.

Iar în încheiere îmi cer public scuze celor care apar în poza de mai sus. Dacă vedeți această postare și vă recunoașteți, la cererea voastră o voi înlocui. Dar să știți că dacă m-aș întoarce iarăși la școală, pentru voi aș face-o! Nah că m-a luat puțin melancolia. Noapte bună!

 

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twelve − nine =