Jazz la Smida

smida jazz (11)

Stau cu picioarele sus, lungită pe două pufuri comode. Am găsit un loc de umbră. E ușor să găsești umbră la Smida. Festivalul e într-o poieniță înconjurată de brazi. De cum intri îți dai seama că va fi ceva deosebit, pentru că îți ridici brățara dintr-un… grajd! Nu vezi asta la orice festival. smida jazz (18) smida jazz (16)

 Se aud vorbe în jurul nostru dar tot e liniște. Lumea se mișcă încet, nu neapărat din oboseală, ci pentru că tot locul are o energie aparte, care te determină să îți încetinești ritmul. Nu este semnal, nu este WiFi, așa că toți trăim în prezent. Sunt mulți copii, care s-au strâns într-un cort cu activități pentru ei. Imediat încep și atelierele.
 

TERARII

 
De când am văzut programul atelierelor, știam ce voiam să fac: un terarium. Sau terariu, să nu părem prea academici! La 12 fix am fost așadar la cortul unde Punky ne învăța să tăiem sticla, să o finisăm, să o sigilăm cu bandă de cupru și apoi să o lipim cu cositor. După mai bine de o oră de muncă am făcut penthouse-ul terariilor: o construcție 3D pe care abia aștept să o umplu cu plante.
 smida jazz (15)
Am mai fi stat să învățăm să facem bijuterii din lemn, iar Ioana și-ar fi dorit mult să picteze pe caolin. Și turul cu bicicletele electrice ne tenta, iar zona de promovare a Parcului Apuseni, cu rangeri îmbrăcați la uniformă și cu pălărie în cap, ne-a făcut să ne gândim că „Da, se poate și la noi”.
Era însă foarte cald și ne-am întors la Doda Pilii pentru masă și o mult apreciată siestă. V-aș povesti și despre ciorba de fasole, dar aceasta e deja altă istorisire.
 smida jazz (19) smida jazz (17) smida jazz (20)

UNORA LE PLACE JAZZUL

 

Unora le place jazzul… altora mai puțin. În orice categorie ai fi, la Smida ai ce face. Unii pleacă după hribi, alții se tolănesc să citească în mica bibliotecă în aer liber. E o atmosferă prietenoasă în care lumea de vede și se revede în povești pe fundal de jazz. Reîntâlnești prieteni la coada de jetoane și îți faci prieteni noi la coadă la plăcinte.
smida jazz (9) smida jazz (3) smida jazz (8)
La Go Go Penguins am fost în față, pe băncile de lemn care îmi aminteau de Gărâna. E multă lume. Se zice că ar fi vreo 3000 de oameni în această seară. Cine a venit doar pentru atmosferă pleacă pe la miezul nopții. Restul rămânem și la sesiunea lui Puiu. Când nu ne mai țin picioarele ne tragem lângă foc. Greu ne dezlipim de locul călduț, doar atunci când simțim că cedăm în fața somnului.

ECO TUR

Duminica, după ce am băut în tihnă cafeaua pe balansoar, am mers la eco tur. Cristina Bolog cu Cristi și Rico au fost ghizii noștri. Am pornit de la Smida, pe coada lacului Fântânele, iar apoi am urcat spre Giurcuța și înapoi în camp.
Un eco tur este altfel decât orice alt tur pe care l-am făcut. Am învățat despre intervenția pe care o are un eveniment asupra comunității locale, despre adevăratele bogății ale locului, despre legende și proiecte ale Cristinei și ale celor de la City Guided Tour. Am trecut inclusiv pe lângă birtul satului, care din păcate era închis.
smida jazz (4) smida jazz (6) smida jazz (14)
Am făcut o parte din tur desculți, pentru a trăi cu toate simțurile acea experiență (am mai scris despre asta aici).  Și desigur, ca orice plimbare în Padiș în luna august, au fost și opriri la zmeură, mure, merișoare și afine.
Cristina a încheiat turul cu niște vorbe care mi-au rămas în minte… și în suflet: „Am luat atâtea de la aceste locuri: peisaje, fructe, cultură… Dar noi, noi ce dăm înapoi?!”
smida jazz (5)

CAMPINGUL

În cea de a treia seară m-am mutat la camping. Deși Miha și-a oferit ospitalitatea, am vrut să simt și experiența aceasta. Pe când am venit eu, mulți deja plecaseră, așadar nu mi-a fost greu să găsesc un loc în campingul neîncăpător cu doar câteva ore înainte. E frumos să stai la cort la Smida. Chiar și când ațipești puțin de amiază, auzi ritmul atât de plăcut al jazzului. Și mai sunt și alți oameni faini în camping, cu care te întâlnești să povestești și să împarți păturica și bucatele din coșuleț la un prânz târziu.
smida jazz (7)

CENUȘĂREASA NU PLEACĂ LA MIEZUL NOPȚII

smida jazz (2)

1, 2, 3, 4… nici nu știu câte stele căzătoare am numărat în ultima noapte, înainte să se strângă norii. Dar la Smida Jazz noaptea nu se încheie atunci când se termină concertele sau când vine ploaia. Nu, nu… prinții și prințesele de Smida nu sunt Cenușărese care fug la miezul nopții.
Ne-am strâns toți sub cortul cu muzică bună și intervenții suprinzătoare de instrumente live. S-a transformat totul într-un mare ring de dans unde fiecare se mișca de parcă ar fi fost singur pe lume, și totuși exista un puls care ne făcea să vibrăm în același ritm. Frumos. Frumos de tot!

LA PLĂCINTE ÎNAINTE!

Nici petrecerea nu se termină la miezul nopții, dar nici excursia noastră nu se încheie așa rapid. Cei 5 fantastici care și-au luat concediu luni aleg o rută ocolitoare, să mai vadă puțin din frumusețile Padișului. Ghidați de Marius, vrednic ficior crescut în locurile aceastea, ne bucurăm de peisajele care se înghesuie pe geamul mașinii. Ne oprim în Poiana Horia, să o luăm la pas spre un anumit loc numit „Coltău” (sper că am reținut bine regionalismul). Este un țanc de stâncă de unde vezi toată valea și tot felul de căsuțe mici cocoțate pe muchii de deal, de mai că ai lăsa totul și te-ai muta într-o astfel de colibă.
Tot drumul căutăm ciuperci. Noi căutăm, Marius chiar găsește. Și mai găsim ceva: mure și merișoare. Câte poți mânca. Iar noi am putut mânca foarte multe, de mai mult ne-am rostogolit decât am mers la întoarcere. Ceea ce a fost bine, pentru că pe singurele merinde pe care le aveam la noi, biscuiții, Ciprian le-a dăruit cu generozitate către cel care va rămâne în istorie drept „Câinele mâncător de biscuiți”. 
Și cât de plini am fi fost, tot ne-am oprit la ceea ce a fost încununarea unui weekend perfect: plăcinte din Țara Moților. Gazda noastră, cu care ne-am împrietenit repede, nu are un restaurant sau vreo pensiune. Dar în legendara ospitalitate ardelenească nu a refuzat 5 copii care mureau de poftă la gândul acelor bucate umplute cu urdă și întinse cu măiestrie pe plita încinsă. Un rând și apoi încă un rând, la umbra filigoriei primitoare. Ce ți-ai putea dori mai mult?!
smida jazz (13) smida jazz (12)
Iar dacă n-ai avut starea să citești toate cele de mai sus, iată aici un rezumat: Smida este despre muzică vibrantă, despre oameni frumoși, despre apusuri printre brazi și despre liniște. Multă liniște. Mulțumim! Ne vedem în 2018!
Pinterest

One thought on “Jazz la Smida

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × five =