Partidul te vrea tuns

partidul te vrea tuns

Cică Ițic și Ștrulă povesteau amintiri de pe vremea lagărului:

Mai știi măi Ițic vremurile când eram la Auschwitz ?”

Le știu, Ștrulă!”

Și mai știi când nu ne dădeau de mâncare, și au gazat-o pe bunica ta?” 

Da, Ștrulă, știu!”

„Și apoi i-am găsit papucii și dinții?”

Îmi amintesc…”

Rău mai era pe atunci, măi Ițic.”

Da, Ștrulă, dar ce tineri și frumoși eram!”

Am auzit bancul acesta la deschiderea evenimentelor „Partidul te vrea tuns” organizat de cei de la Forum Apulum. Practic, rezumă principalul motiv pentru care oamenilor le este dor de comunism: pentru că, în realitate, le este dor de tinerețe. Pentru a face însă diferența între aceste „stări de spirit” e bine să se cunoască și adevărul necosmetizat. Celor tineri să li se povestească, celor mai în vârstă să li se amintească. Poate cei din urmă au uitat, luați de valul zilelor cu pantaloni evazați și plete pe umeri. Am mai scris și cu altă ocazie despre asta și despre faptul că doar 37% dintre români au cunoștință despre crimele comunismului. 

Am aflat astăzi că în perioada 1970-1989, 771 de copii din centre pentru persoane cu dizabilități au fost “ajutați să moară” pentru ca erau considerați o povară pentru societate. Am ascultat și povestea dlui Simion Drăgoi, unul dintre cei peste 2 milioane de oameni care au fost închiși în lagăre sau în închisori comuniste. Sau mă rog, „centre de reeducare”, să folosim jargonul vremii. Ne-a povestit cum a ajuns de la Jilava la Pitești, pentru că au creat, împreună cu niște colegi de liceu “liga anti-comunistă din Alba”. De la Pitești au ajuns la Mina de plumb Cavnic, unde regimul de trai a devenit la fel de aspru ca în închisoare. A urmat Aiudul de unde ni s-au povestit povești de groază. Domnul Simion Drăgoi este ultimul supraviețuitor al acelei grupări și a fost un privilegiu și o emoție să-l auzim vorbind.

În următoarele zile se anunță program interesant, după cum puteți vedea mai jos.

program partidul te vrea tuns

Și mai e ceva: evenimentul are loc pe espalanda dintre Muzeul Unirii și Sala Unirii, la umbra a două steaguri tricolore. Nu găsiți asta ca un loc inspirat pentru un așa subiect!?

foto: Robert Solymosi

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 + four =