Copiii-s bine, cu părinții avem probleme

copii

 

Când copilul cade, lasă-l să se ridice singur. E o lecție învățată de la un bunic ieri, în Casa de Piatră. Pruncul avea pe la doi anișori: se împiedica, se ridica și râdea. Ce-i drept, de la înălțimea lui, nici nu era pericol prea mare. Nici când rămânea singur, David nu plângea. (i-a făcut și Sorin o poză, să nu uităm cât ne-a înveselit ăsta mic ziua). 

Oamenii de la munte știu ei bine cum să-și pregătească odraslele pentru viață. Nu au citit cărți de parenting, dar au citit cartea vieții mai mult decât mulți dintre noi.

E perioada vacanțelor, iar mulți elevi și studenți își caută un job (part time sau full time). Ok, exagerez: puțini elevi și studenți fac asta. Dar o parte din cei care o fac, dau peste un obstacol mare: părinții lor.

  • „Păi dacă le stricați copilăria?!”
  • „Cum să-i munciți așa pe atâția bani?!”
  • „Eu mai bine îl țin acasă decât să-și bată un șef joc de ei!”
  • „Pentru câțiva lei nici n-are rost să facă drumul până la lucru!”.

Acestea sunt citate reale auzite de la părinți, de către mine sau de către cunoștințe. În condițiile în care odraslei lor îi era oferit un loc de muncă decent, cu toate actele făcute legal, cu training și toate beneficiile aferente. Și aș fi întru totul de acord cu ei, dacă fiul sau fiica ar folosi zilele de vacanță să călătorească, să citească de dimineața până seara sau poate să învețe să cânte la un instrument nou. Dar când ard zilele de vară pe telefon sau la câteva seriale pe săptămână, atunci mămica și tăticu sunt problema principală. Ei sunt doar efectul.

Prin 2003 am trăit prima aventură adevărată la munte. Eram în Padiș și am rămas sechestrați între ape după o rupere de nori de câteva zile. Atunci, un alt părinte a sunat-o pe mama disperată că nu știa cum să salveze copiii. Mama, calmă, i-a răspuns: „Lăsați-i. Ei au mers acolo, ei se întorc!”. 

oldies

Desigur, acel părinte nu a mai vorbit cu mama în toți anii liceului. Dar, în același timp, nici eu nu m-am bazat niciodată pe ai mei să mă scoată dintr-o încurcătură.  (Cu o singură excepție, când mi-am rupt blugii. Dar și aceea în zadar. Iar apoi, mi-am cusut blugii, și a fost bine. Iar dacă am nevoie de sfaturi, sunt aici. Iar asta e și mai bine!)

Poate, cândva, o să fiu și eu un părinte prea stresat. Dar vă rog ceva: dacă o să mă vedeți că mă agit când un copil va urca pe o scară sau vă mă voi revolta când învățătorul îi va scădea nota la purtare că și-a desenat colegul cu marker pe pantaloni, dați-mi un mesaj cu linkul la ce am scris azi. Poate îmi va veni mintea la cap.

Lăsați copiii să dea cu capul. Acum, până nu-i doare prea tare…

 

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

thirteen − eleven =