Biciclete, vin și ospitalitate

piatra craivii (14)

Povesteam odată despre anii în industria ospitalității. Acum este momentul să vă povestesc despre cea mai bună lecție de ospitalitate pe care am primit-o vreodată. Nu a fost nici în Franța, nici în State, nici la București. A fost într-un sat din județul Alba, în Bucerdea Vinoasă mai exact.

Se făcea că ne întorceam cu bicherii dintr-o tură pedalată pe la Piatra Craivei. Traseul s-a lungit mai mult decât am anticipat, pentru că am poposit pe toate locurile abandonate din drum, visând cum ar fi o căsuță pentru noi acolo. Am explorat biserica din Craiva Veche și  ne-am odihnit pe fiecare coamă de deal.

După așa sesiune de pedalat, se cerea și un punct de alimentare. Am găsit birtul din Bucerdea Vinoasă. Aici, berea e 2,5 lei, iar pufuleții 0,5 lei/ pungă. La școală am învățat că nivelul serviciilor crește direct proporțional cu prețul pe care îl plătești. Ei, imaginați-vă  că pentru 3 lei am primit masă, băutură și, mai mult, hangița a venit și cu o farfurie de carton plină cu sare „în caz că vă trebuie la bere”.  N-am mai băut bere cu sare de foarte mulți ani, dar după peste 50 km pedalați, pufuleții înmuiați în sare erau un deliciu!

Băieții se plângeau că le e foame. „Dă-i în dubă de bărbați!” cum m-a învățat soacra lui Buri să spun. Povesteau despre virșlii de la Sebeșel. Atunci l-am cunoscut pe Nea’ Traian, patronu’! Nea’ Traian a lucrat câțiva zeci de ani în Alba Iulia, dar acum s-a mutat în Bucerdea, în casa părintească. Le-a promis străbunilor că nu o va vinde niciodată, așa că a făcut birt din ea. Nu știu dacă ne-a auzit cuvintele sau a fost o inspirație de moment, dar a venit la noi și ne-a spus: „Vă putem face și niște virșli. Îi avem de vânzare și v-i fierbe nevastă-mea în casă.”. S-au cumpărat rapid roșii,  muștarul și o pâine. Să fi fost pe la 20 de lei toată investiția. Nea’ Traian a venit și cu o față de masă. Era toată pătată, dar a reușit să transforme prânzul într-un adevărat ceremonial. Înainte să fie serviți virșli, a venit și cu țuica, de o culoare aurie și ambalată într-o sticlă de forma unui balon de fotbal. Mărgeluțele pluteau pe păhăruț, în timp ce acesta se plimba de la unul la altul. Cea mai bună țuică pe care am băut-o vreodată!

Adevărata surpriză a fost însă când Nea’ Traian ne-a invitat în pivnița lui. Eram deja puțin veseli, așa că ne-am împrietenit rapid cu Ursu, ciobănescul alb și pufos care-i păzea curtea. Am gustat vinul alb, mai dulce, „pentru că așa se cere de Paști”, dar și pe cel roșu, demisec.

Recunoaștem că ne-a fost greu să ne întoarcem acasă. Bine că am luat-o pe străduțe lăturalnice, neasfaltate! Cu aceeași ospitalitate ardelenească ne-a  încântat și Mișu, care ne-a readus la viață cu o cafea neagră și bună, în grădina lui de la Șard. Am povestit despre acea grădină magică și cu alte ocazii.

De departe una dintre cele mai frumoase ture pe care le-am făcut!

DSC_0038

piatra craivii (6)

piatra craivii (8)

piatra craivii (9)

piatra craivii urcus

Înainte…

piatra craivii (1)

…după

piatra craivii (12)piatra craivii (13)  piatra craivii (2)

piatra craivii (3)

La Mișu la grădină, sunt semne de rod bun!

foto: Cristi Cioroga

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four + six =