#24centimetri

adi-hadean-24-cm

Am citit ultima pagină din carte și am închis-o mulțumită. Din ea ieșeau urechiușe colorate care semnalizau lecții pe care trebuie să mi le întimpăresc în minte. Ăsta e semn de carte bună: cea care ne determină să punem tot felul de semne pentru a ține minte anumite pasaje.

Cartea lui Hădean m-a făcut să zâmbesc. Să critic. Să mă plâng. Să spun de atâtea ori: „Ah, deci nu sunt doar eu?!”. Sau poate ăsta e totuși un semn de carte bună: când te regăsești în problemele despre care eroul vorbește. Și Doamne, cum m-am mai regăsit… Odată ca om, și a doua oară ca pion din industria aceasta cu multe tentacole numită HORECA.

Iar dacă nu ai timp să citești „#24centimetri” (așa se numește cartea lui Adi Hădean), am scos mai jos câteva puncte de reținut. Desigur, le-am scos mai ales pentru mine. Că dacă le scriu îmi rămân întipărite mai pregnant. Ia poftiți sote de cuvinte cu garnitură de vorbe de duh:

– legat de răspunsul la reclamațiile pe care un restaurant le primește: „nu strică să fii ferm, asta-i descurajează pe idioții  care-și imaginează că au doar drepturi și nicio obligație”

– legat de ideile pe care le ai: „important e să nu te iei prea în serios, să nu te vezi mare creator și să te bucuri în primul rând pentru tine de fiecare descoperire pe care o faci, să fii recunoscător pentru inspirație și să privești lumea cu ochii unui copil”

– despre relațiile interumane: „suntem conectați atât de profund, încât n-avem cum să urâm pe cineva fără să ne urâm pe noi, n-avem cum să iubim pe altul fără să  ne iubim propria persoană”

– despre ce înseamnă să fii tutore de practică: „”Meseria se fură” nu-i decât o altă expresie pentru ”Sunt un dascăl idiot, dacă vrei să ajungi ca mine cască ochii și repetă ce vezi”. Meseria se predă, se insuflă, se tatuează în mintea învățăcelului.”

– despre situația în multe restaurante din ziua de azi: „Mulți dintre patroni cheamă un consultant pe care-l plătesc generos pentru un meniu, fără să angajeze în schimb niște oameni care să poată să țină meniul acela”

– despre începuturi și despre proiecte pe bani puțini: Am bătut palma oricum, nu pentru că-mi trebuiau banii, ci pentru că am socotit mereu că fără multe experiențe diferite nu am să devin un bucătar mai bun.”

– despre de ce e important ca un bucătar să fie cel mai bun, oriunde s-ar afla: „Un client mulțumit va deveni avocatul restaurantului, nu al bucătarului, în vreme ce un client nemulțumit va spune că restaurantul X are un bucătar prost.”

– despre piața muncii din ziua de azi: „așa cum nimeni nu vrea să lucreze cu proștii, nici proștii nu vor să lucreze cu nimeni, nici măcar cu ei înșiși.”

Le-am recitit acum că le-am scris (din când în când mai am bunul obicei de a-mi reciti textele pentru a le corecta de greșeli). Am dat din cap afirmativ. Le voi mai citi odată.  Și încă o dată…

Desigur. Dacă vă ajunge cartea în mână, are un farmec aparte. Așa cum are și blogul lui Hădean, pe care îl recomand cu drag, fie că sunteți sau nu pasionați de bucătărie.

Așadar… #24centimetri e de bine!

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seventeen − two =