Circuitul Scărița Belioara

Sfârșit de săptămână, miez de toamnă, început de povestire.

Oare de ce așteptăm atât de mult zăpada, (sau vara, după caz) când toamna este atât de frumoasă?  I-am descoperit culorile astăzi, în circuitul Scărița Belioara. 21 de bicheri și prieteni de-ai lor au lăsat deoparte bicicletele și s-au apucat de trekking.

Pentru a intra în traseu, mergi prin Cheile Poșegii, pe drumul care face dreapta din Poșaga de Jos. Pierzi asfaltul și continui pe un drum forestier. Curând apare și marcajul: bulina roșie. La capătul satului Poșaga de Sus se pot lăsa mașinile și tot acolo este și izvor. Pe indicatorul de traseu scrie 5-6 ore, dar în pas alert îl termini în mai puțin de atât. Dar nu recomandăm pasul alert. Cel puțin nu toamna, când ai atâtea peisaje care te lasă fără grăire.

Sunt câteva urcări susținute de ajungi ca Baba Dochia, să-ți dai jos cojoc după cojoc (a se citi „bluză tehnică după windstopper și după pufoaică”). Soarele a fost generos cu noi, iar când am ajuns pe vârf s-a ridicat și ceața, de ne-am bucurat și de un prânz cu priveliște. Dar și „Universul” a fost generosi, și ne-a scos în cale oameni dragi pe care nu i-am mai văzut demult: Pancu, bicicliștii din Aiud și un grup de munțomani din Alba Iulia.

Dar ce m-a surprins și m-a bucurat deopotrivă a fost numărul de copii pe care i-am întâlnit pe traseu. De la o fetiță de un anișor care dormea în spatele tatălui ei, până la un grup de câțiva adulți care purtau o adevărată grădiniță după ei. Nu era chiar grădiniță, presupun că le „aparțineau”, dar părea ca o mini excursie cu grupa de preșcolari. Mă bucură să văd copilași la munte pentru că știu că ei vor avea cu siguranță dragostea de natură și de mișcare.

Am ajuns acasă înainte de ora 5, cu picioarele lucrate, genunchii supărați pe noi și sufletul liniștit. Datele zise de Garminul lui Cristi: lungime 10.1km, diferență de nivel 730m, am mers 2h40m și-am stat 2h.

Mai jos foto-povestea:

scarita-belioara-11
Și-am pornit! Unul mai colorat decât altul!
scarita-belioara-18
Capitolul „cursa cu obstacole”
scarita-belioara-13
Un lung șir de omuleți
scarita-belioara-15
Tragi de tine la deal (și desigur, forțezi un zâmbet când treci pe lângă fotograf)…
scarita-belioara-16
… și te bucuri de priveliște pe vârf
scarita-belioara-5
Moment de mirare al Ioanei și al lui Ionuț
scarita-belioara-14
Coșul Boului. Am povestit despre peștera aceasta aici
scarita-belioara-21
„Măi Cristi, nu-mi fă poză acum că mă faci de minune”
scarita-belioara-1
„Așa, acum e mai bine!”
scarita-belioara-2
Luci explorând
scarita-belioara-3
Ascultând fascinante povești
scarita-belioara-7
Bifurcație pe vârf
scarita-belioara-8
Eu aș rezerva una, mai caut 2 vecini.
scarita-belioara-9
Un neașteptat final de traseu: o poartă în mijlocul pustietății, cum s-ar vedea doar la casele cele mari

scarita-belioara-20Și cu asta am încheiat!

Mulțumim Ionuț Cioica pentru organizare, mulțumim Cristi Cioroga pentru poze!

O săptămână bună tuturora!

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 − seven =