Credeam ca pasarelele canta doar pe vreme buna si ma bucuram ca va fi o zi cu soare. Nu, in Scotia ele canta oricand. Vorba Cristinei: “Pai daca tot timpul ploua, ce sa faca si ele!?”

Camera in care am dormit avea o fereastra pe tavan. Lucru frumos…. ipotetic! Dar nu intr-o tara unde sunt doar 3 ore de intuneric!  Pe la 6 deja ne batea lumina in ochi si o ora mai tarziu eram toti treji (si asta fara aportul Mihaelei care, ca niciodata, refuza trezirea!).

“Nu va faceti griji, ploaia de ieri a fost trecatoare!”, ne spune Cosmin.

“Da?” intrebam noi bucurosi.

“Da! A trecut prin pelerina, prin geaca, prin tricou si a ajuns pana in oase”.

Am ajuns afara si, spre surpinderea noastra, ploaia s-a oprit. Scoateti aparatele si impachetati pelerinele ca e bucurie!

Ne-am imbarcat pe un fel de salupa. O excursie de 62 de lire in care urma sa vedem specii endemice de pe insulele  din Scotia. A meritat din plin! Am trecut pe langa colonii de foci si stoluri de pescarusi si cormorani. Dar surpriza a fost o balena. E drept, i-am vazut doar inotatoarea de pe spate, dar gandul ca am fost atat de aproape de asa vietate ne-a entuziasmat. Bine, entuziasmate am fost intreaga excrusie. Ne-am urcat pe cel mai inalt punct al barcii, de unde simteam valurile ca pe un roller coaster. La un moment dat, faceam o galagie atat de mare, incat cineva din personalul de pe vas a venit  sa ne intrebe daca suntem in regula. I-am spus ca urlam de bucurie, nu de frica si a plecat linistit.

Am ancorat pe insula Lunga. Au folosit un sistem foarte interesant de ponton mobil. L-au ancorat de vas si am sarit pe el. Apoi, cu pasi tremurati, pana la rocile vulcanice ale uscatului.

Insula Lunga (sau Treshnish) este un sanctuar al pasarilor. Iar cea mai mare bucurie a fost sa cunoastem puffins. Niste pasari cu o fata comica, foarte sociabile, mici si cu cioc portocoliu. Casutele lor erau niste scorburi in pamant unde isi cresteau puii. Am stat si ne-am uitat la ele minute bune. Sunt foarte prietenoase. Stiu ca atunci cand sunt oameni in jur, pasarile mai mari, dusmanii lor naturali, nu se apropie.

Am continuat cu explorarea insulei care este un mic paradis. Natura are creatii atat de frumoase!

Voi mai posta 3 poze de pe aceasta insula, cu 3 specii de pasari, care demonstreaza ca si aceste vietati au relatii… mai simple sau mai complicate. Desigur, pozele realizate si interpretate de catre Cosmin!

A doua insula a fost Scaffa, o formatiune interesanta din piatra vulcanica. Legenda spune ca un urias irlandez si unul scotian s-au luptat, iar in urma luptei lor s-a nascut aceasta insula. Este si o pestera, Fingals Cave, care poarta numele unuia dintre uriasii din poveste. Insula are o compozitie atipica a pietrei. Atunci cand ingheata, ea crapa in aceasta forma interesanta. Un fel de Detunate mult mai mari, a caror masivitate era sporita de sunetul valurilor ce se spargea de peretii pesterii.

Pe drumul spre portalul pesterii aveai impresia ca pasesti pe un fagure imens, negru. Am stat doar jumatate de ora pe aceasta insula pentru ca venea refluxul si marea era foarte agitata. I-am admirat pe marinari cum au reusit sa ancoreze vasul la acel ponton stramt, cu toate valurile  izbindu-se in ea. Stationarea pe insula s-a prelungit totusi cu cateva minute, pentru ca lipsea un pasager: Hanna. Deja se inchisese poarta de imbarcare cand am mers repede la capitan sa-i spunem ca prietena noastra nu e.  Am asteptat, am asteptat, iar un membru al echipajului si-a pierdut rabdarea si a fugit pana in varful insulei. S-au intors amandoi in pas alergator si am continuat calatoria.

Avantajul (sau dezavantajul) unui concediu intr-o tara cu cateva ore de intuneric pe zi este faptul ca nu stii cand sa te opresti din activitati. De cum ne-am dat jos de pe vas, am pornit intr-o plimbare spre vechiul far. Drumul trecea printr-o padure luxurianta, pe malul apei. Am stat minute bune uitandu-ne la golf. La intoarcere, am ales alt traseu, care ne-a condus pe terenul de golf. Primul hike pe un teren de golf! Dar ce ne miram, Scotia e tara golfului!

Am oprit la un pub local. Cand lucrezi in hotelarie, inevitabil inveti si despre bauturi, iar eu ma consideram decent educata in acest domeniu. Asta pana am ajuns in Scotia… Am vazut in acel bar pub mai impresionanta colectie de whiskeyuri! Afumate, clasice, caramelizate, parfumate, mai tari, mai slabe… pentru toate gusturile. Peste 50 de modele! Am avut pe Ciprian ghid si chiar si asa a luat ceva timp pana am ales unul. Scotienii isi merita renumele in acest sens!

Risoto cu peste

Am terminat noaptea cu cantece la chitara. Am incercat sa cantam in golf, insa atacul midgetsurilor ne-a facut sa ne retragem in camera lui Ciprian. Ne-am culcat, dar nu inainte sa ii cantam `La multi ani` lui Ciprian, cu un “tort” ce ducea mai mult a coliva decat a desert festiv.