Turism, PR și un Puric

Prin profilul jobului meu, am șansa să cunosc oameni interesanți. Unul dintre aceștia a fost Dan Puric. Îl admiram de mult, îi citisem cărțile, îi ascultasem conferințele. Când i-am dus cartea de onoare, am tremurat ca un copil în clasa I-a când spunea prima poezie la serbare. Cred că e semn bun, dacă încă mai suntem capabili să simțim așa emoții. A venit apoi în birou, a povestit cu noi, de parcă eram prieteni de-o viață. Habar n-avea cine erau cei din jurul său, și nici că-i păsa.  Vorbea liber. Vorbea liber, așa cum a făcut-o și la conferința din acea seară.

Dacă acum câteva săptămâni vorbeam despre abilitățile de orator ale lui Lorand Soares, acum am descoperit un alt fel de public speaking. Acela care nu este învățat, repetat, regizat. Acela unde ideile curg natural, unde speakerul vorbește din inimă. E drept, nu a fost sala la fel de plină și nici nu s-au ridicat oamenii în picioare pentru a-l ovaționa. Publicul era altfel, era mai colorat, cu frunți mai descrețite, ba chiar îmbrăcați cu ie populară. Oamenii din sală nu erau interesați de cum să câștige bani repede, ci de cum să fie mai frumoși… pe interior! Acest public a aplaudat, a aprobat tacit ideile, a râs, fie din amuzament, fie ca să nu plângă la o realitate tragi-comică pe care Puric o evidenția.

Și a mai dat Dan Puric o lecție la care nu m-aș fi așteptat: un sfat de amenajare turistică. Să vii cu propuneri de dezvoltare turistică în Alba Iulia e ca și cum ai vinde gheață eschimoșilor. Și totuși, el a făcut-o. Pe scena Casei de Cultură ne-a propus să introducem în oraș un turism spiritual. Concret, sugestia lui era să transformăm locul de execuție a lui Horea, Cloșca și Crișan într-un loc de pelerinaj. Un loc care să facă vizitatorul să simtă „vibrația tragediei de a fi român”.  Vorbea despre un drum inițiatic pe care turistul ar trebui să-l înceapă pe Dealul Furcilor și să treacă prin toate etapele de martirism ale poporului… să meargă până la Râpa Robilor, la Aiud, poate chiar până la Memorialul durerii de la Sighet (am scris despre el aici). Pentru cei care nu știu, Dealul Furcilor, locul unde Horea și Cloșca au fost trași pe roată, este acum un frumos cartier rezidențial. Ideea lui Puric de dezvoltare turistică este să „puncteze istoric eternitatea de a fi român”. Cât de frumos spus…

dealul-furcilor

A vorbit despre multe lucruri interesante domnul Puric, dar ideea turismului spiritual în Alba Iulia a fost ceva la care nu mă așteptam. După cum și dânsul a afirmat, a restaura o cetate este frumos, dar e ceva „european”, care poate fi copiat de multe orașe. Dar istoria de suflet pe care Alba Iulia o are este unică, iar lumea ar trebui să o cunoască.

Cică în toamnă va reveni la Alba Iulia. Eu mă înscriu de pe acum! Până atunci, abia aștept să-i citesc noua carte. O am cu autograf.  😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen − seven =