Prof. Dănăilă și Facebookul

Dacă ai dat astăzi câteva scroll-uri pe Facebook, era greu să ratezi postarea cu prof. Dănilă în metrou, poză aparținând Marilenei Stancu și promovată de Academia Cațavencu.

Eu numesc postările acestea „storcătoare de lacrimi”. Iată că a strâns fotografia, în nici 24 h de la publicare, peste 105.000 like-uri, 83.400 shareuri și 2741 comentarii! Nici nu vreau să îmi imaginez câte milioane de vizualizări... Asta e o mină de aur a audienței. Stați, e prea banală comparația. Pentru cei care nu sunt în domeniu, vă spun că e ca și atunci când te-ai plimbat pe stradă, s-a deschis în fața ta o poartă galactică, a ieșit de acolo un rege mayaș și ți-a pus în brațe o comoară imensă de aurituri zicându-ți: „Poftim, prietene! Cadou de 20 aprilie!”. Și apoi a dispărut.  Poza e preluată, devine virală. Comentariile sunt care mai de care mai tragice. Unii se iau de statura lui, alții de faptul că merge cu metroul. Preferata mea e cea care face referire la sacoșele pe care le ține în mână: „Pe mine nu imaginea profesorului adormit în metrou m-a tulburat, ci aceea a pungii din mâinile lui. Cumva acest detaliu suprarealist, acest simbol al banalizării şi al goliciunii care însoțesc un om mare profesional şi moral, m-a tulburat cu deosebire.” (sursa aici)

Să curgă lacrimi, dar mai ales să curgă likeuri și shareuri! Să ne plângem de țară, de sistemul de sănătate, de tot. Să fie tragedie!!!

Și apoi se întâmplă ceva. Proprietarul pozei află despre ea. Și dă cel mai corect răspuns care s-ar putea da. Pe pagina dânsului de Facebook, desigur! Permiteți-mi să-l reproduc integral:

Am aflat astăzi că o fotografie în care sunt înfăţişat mergând cu metroul, în drum spre casă, a atras interesul ziariştilor şi utilizatorilor de internet. Vă mulţumesc pentru preocuparea faţă de persoana mea şi felul în care aleg să îmi folosesc timpul liber, cu toate că nu găsesc că o situaţie cât se poate normală este un subiect de ştire. Aş dori, totuşi, să fac următoarele precizări:
1. Folosesc metroul bucureştean, în primul rând,pentru că mi se pare esenţial să fac cât mai multă mişcare pentru întreţinerea sănătăţii. Drumul până la metrou şi de la staţia de destinaţie până acasă este o plăcere după multe ore de muncă şi, de asemenea, o excelentă metodă de a stimula şi întreţine sistemul muscular şi cardiovascular. Am avut un autoturism până anul trecut, dar am renunţat la el, tocmai pentru că, pe măsură ce înaintez în vârstă, simt nevoia să fac mai multă mişcare. Le recomand şi pacienţilor mei să lupte împotriva sedentarismului, pentru că nu poate fi decât în beneficiul lor. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care, la 83 de ani, sunt perfect capabil să îmi administrez singur treburile gospodăreşti. Micile cumpărături în drum spre casă fac şi ele parte din necesarul vieţii şi sunt recunoscător pentru faptul că mă pot ocupa singur de acest aspect şi chiar îmi face plăcere să fac asta.
2. Utilizarea eficientă a transportului în comun este parte din reperele mele pentru ceea ce înseamnă civilizaţie. Mai ales într-o capitală aglomerată, înseamnă mai puţine noxe, protejarea mediului înconjurător şi timp folosit cu folos. Este o temă la care sper că şi generaţiile următoare vor reflecta. Mă bucur să aflu că personalităţi importante din politică. atât din România cât şi din Vest înţeleg acest lucru. Unul dintre ei este prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron, pe care îl puteți vedea în fotografie.
3. Sistemul medical românesc reprezintă o temă continuă de dezbatere şi există destule argumente de critică la adresa lui. Faptul că eu aleg să îmi protejez sănătatea şi îmi economisesc timpul preferând călătoria cu metroul nu este, însă, unul dintre ele.
4. Sunt perfect conştient că trăim într-o lume în care există oricând posibilitatea de a fi filmat şi fotografiat în situaţii dintre cele mai obişnuite din viaţă. Nu pot să spun că apreciez acest lucru foarte mult. Aş aprecia, însă, dacă, înainte ca o fotografie să fie interpretată, să i se ceară şi punctul de vedere celui fotografiat.
Vă mulţumesc,
Prof. Dr. Leon Dănăilă.

Și uite așa, un profesor de 82 de ani ne dă o lecție minunată despre manipularea meselor prin rețelele sociale.

Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur că povestea dânsului este acum pe buzele tuturora. Prof. Dr. Leon Dănăilă este, fără îndoială, un exemplu de patriotism… dar și un exemplu de normalitate! Totuși, este atâta zgomot în jurul nostru, încât pentru a auzi ceva trebuie să zbierăm. Să o scriem cu litere mari, să o dramatizăm! Trebuie să facem din știre ceva senzațional, chiar și fără voia persoanei implicate!

Haideți să facem liniște… poate vom auzi normalitatea!

2 thoughts on “Prof. Dănăilă și Facebookul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen − twelve =