Călătorii cu roțile de lemn

familia-Zapp-la-Hotel-Transilvania-7-1024x678

Ieri am primit un cadou frumos de la viață. Am cunoscut pe familia Zapp. Pe scurt: 6 argentinieni care călătoresc prin lume într-o mașină din 1928. Am aflat că sunt prin Alba Iulia, așa că i-am invitat la hotel. Povestea o puteți citi pe site-ul lor, eu vă voi spune de ce văd această întâlnire ca pe un cadou.

Pentru că m-au făcut să gândesc: m-au făcut să reconsider rostul cutumelor din viața  noastră. Ei trăiesc altfel, însă în aceeași lume ca a noastră. Haideți să vă spun ce m-a impresionat cel mai mult la călătorii cu roțile de lemn;

1. Răbdarea

Ei nu se grăbesc. În momentul în care copiii au găsit un cățeluș, s-au așezat pe iarbă și i-au lăsat să se joace cu el. Să tot fi fost o oră în care am stat „degeaba”.

Îmi spuneau că multă lume îi întreabă dacă nu obosesc de la atâta drum, însă mi-au explicat că ei nu fac o goană după obiective, ci vizitează doar ceea ce le e în drum. Tot răbdare este și atunci când cei mici sunt lăsați să exploreze totul și să pună întrebări.

„De ce are doamna umbrelă” a întrebat Paloma (fetița de 8 ani), făcând referire la statuia de bronz a domnișoarei din cetate.

Mama ei i-a explicat despre moda vremii, despre ultraviolete, despre cum o doamnă trebuie să fie chic.

În hotel au avut un „curs intensiv” despre sistemul de clasificare a hotelurilor, despre cum se folosește semnul de „Nu deranjați” și despre procesul de check in. Iar asta mă duce la următorul punct.

zapp (1)

2. Educația

Copiii au 7, 8, 11 și respectiv 14 ani. Toți urmează învățământul la distanță în Argentina. Mama lor este ocupată ca ei să fie mereu la zi cu programa, însă completează cursurile cu cunoștințele practice. De exemplu, în Alba Iulia le-a fost foarte de folos istoria romanilor, pentru că se plia pe unul dintre cursurile lor de istorie. Stilul acesta de educație se pare că dă roade, pentru că cei mici prindeau rapid tot ce vedeau și făceau asocieri suprinzătoare pentru vârsta lor.

Și mai curios mi se pare că mama lor se zbate să-i țină la curent cu tot ce-i mai nou în materie de desene animate, jocuri sau eroi. Am întrebat-o de ce, și mi-a răspuns că e  modul prin care vrea să se asigure că ei pot să-și facă prieteni oricând și oriunde. Și așa și era. L-am întrebat pe Papua, băiatul cel mare:

„Care au fost țările tale preferate?”

„Canada, Australia și Zimbabwe” mi-a răspuns.

„Iar dacă ai alege numai una?”

„Australia” a zis, după ce s-a gândit puțin.

„De ce?”

„Pentru că acolo am avut cei mai mulți prieteni.”

Și într-adevăr, sunt niște experți în socializare. Au stat în hotel 2 zile, însă de la cameristă la fetele de la recepție, toată lumea îi îndrăgea!

zapp (2)

3. Independența

Deși călătoresc împreună, fiecare are eul său bine definit. Unul este pasionat de trenuri, altul de desene animate, iar fetița de iepurași și unicorni (aici m-a cucerit!). M-am mirat puțin când i-a lăsat singuri în hotel sau în oraș, ei urmând turul pe la alte obiective. Sunt totuși copii sub 10 ani. Dar nimeni nu s-a panicat, ca și cum să fii singur într-un loc total nou unde nu cunoști limba ar fi fost cel mai normal lucru.

zapp (4)

4. Simplitatea

Am vrut să organizăm o conferință de presă la hotel, însă au spus că ar prefera să stea în anonimat, pentru că ei sunt oameni simpli. Oameni simpli, vă dați seama?! Oameni simpli care își încep povestea cu „Crăciunul trecut, în Bethlehem…” sau „Când mergeam cu mașina pe Amazon…”. Îmi povestea despre un filmuleț cu Paloma la piramide de parcă vorbeam noi despre ultima ieșire la cafea.

familia-Zapp-la-Hotel-Transilvania-4-1024x576

5. Dragostea

Mult m-am gândit cum reușesc… Și a trebuit să aștept până au plecat să se sedimenteze totul și să îmi dau seama că secretul lor este faptul că se iubesc. Simpu, sincer, curat. O vezi în toate gesturile lor. Știu să aprecieze familia și bucuria de a fi împreună. De altfel, unul dintre lucrurile despre care vorbeau cu tristețe era condiția Europei cu multe persoane necăsătorite și fără copii. Le-ar fi spus că ratează atât de mult din frumusețile vieții…

zapp (3)

A fost o experiență inedită să petrec acest timp cu ei. A fost un cadou, care îmi va da mult de gândire în zilele următoare.

La plecare, văzând cât de bine mă înțeleg cu prichindeii, mama lor m-a întrebat în glumă dacă nu vreau să-i însoțesc pe post de învățătoare.

Oare am avea curajul să plecăm într-o astfel de călătorie?

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − 4 =