Dezumanizarea pacientului

În ultimele săptămâni, am interacționat cu diverși doctori, asistente, preparatori sportivi sau „sfătuitori de ocazie” (adică persoane care nu au neapărat pregătire în domeniu, însă insistă să își dea cu părerea).

Fiecare îmi dădea un alt diagnostic și în consecință un alt tratament recomandat. Frustrant, dar pe de o parte de înțeles, pentru că medicina are atâtea componente, încât e departe de a fi o știință exactă.

Dar nu asta m-a deranjat cel mai mult, ci faptul că la majoritate celor cu care am vorbit, pacientul era un obiect stricat care ajunge în service. Ca atunci când s-a stricat motorul la mașină, l-ai dus la mecanic, ți-a spus ce are și ți l-a reparat, mai bine sau mai puțin bine, după priceperea lui.  Corect până la un anumit punct, pentru că relația medic-pacient este o relație furnizor-client. Cu o mare diferență însă: obiectul contractului este o ființă umană. Cred că ar fi mai puține operații, mai puține medicamente vândute și mai puțini oameni bolnavi dacă doctorii ar înțelege că pe scaunul din fața lor este un om. Da, știu, nu este timp să vorbești, să asculți să mângâi… dar cred că uneori, încearcând să vindece trupul, îmbolnăvesc sufletul. Oricâtă școală ar avea și oricât de bun „mecanic” ar fi,  poate ajunge să facă mai mult rău decât bine. Știu cât timp consumă personalizarea serviciilor, dar cred că medicina este domeniul în care această „tehnică de marketing” este vitală. Pentru că nu face doar diferența între un doctor excelent și un doctor oarecare, poate face diferența între un om sănătos și unul bolnav. Și aici mă refer atât la sănătatea exterioară, cât și la cea interioară.

Ar trebui să ne amintim mai des că suntem oameni… oameni frumoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *