O căzătură și 5 învățături

Preludiul la această postare vi-l prezint mai jos, pe scurt:

  • schi – ceaţă – căzătură – ligament lezat – repaus pat

Dar uneori mai și înveți din ce ți se întâmplă, așa că voi scrie mai jos lecțiile acestei întâmplări, în speranța de a-mi rămâne cât mai mult în minte.

1. Norocul și-l face omul cu mâna lui… la fel și ghinionul

Știți bancul acela cu un om care merge la doctor cu mâna ruptă după ce a căzut din pom? Iar doctorul îl tratează de limbrici.  Pacientul ripostează: „Dar domnule doctor, eu am mâna ruptă!”, însă doctorul îi răspunde: „Păi ce te-a mâncat să te urci în pom?!”.

Cam așa a fost și la mine. Știam foarte bine că a schia pe ceață este periculos. Aș putea da vina pe pârtia nebătută, nesemnalizată corespunzător, legături reglate aiurea șamd. Dar în primul rând dau vina pe mine „Ce m-a mâncat să schiez pe ceață?!”.

2. Nu-i „dracu” atât de negru

Sau serviciile publice din România nu sunt atât de rele precum se spune.

Salvamontul a fost fost foarte prompt în a mă coborî de la locul accidentului. Iar mitul cu salvatorul care apare cu o targă ruginită nu e chiar așa. „Calul alb” a fost un ATV cu șenile, rapid și sigur. Știți… uneori eroii nu poartă capă. 

Și vă mai spun un mit spulberat: la urgențe s-au respectat timpii afișați pentru preluarea pacienților. Am fost un caz unde funcțiile vitale nu erau afectate, așadar timpul de preluare a fost de sub 30 min. Că vizita în spital a durat în total peste 3 ore e partea a doua…. Totuși, m-am bucurat să văd îmbunătățirile de la secția de urgențe a spitalului din Alba, atât în ceea ce privește procedurile, aspectul spațiilor, dar și personalul. Doamna Corina și doamna Luminița, două asistente care m-au plimbat de la un etaj la altul, arătau impecabil: cu uniforme curate, călcate, ecusoane la piept (când lucrezi în servicii apreciezi aceste detalii!). Ba mai mult, povesteau cu pacienții, glumeau, își salutau colegii și complimentau pacienții. Și da, partea cu complimentele e foarte utilă, dovadă e dna A, de 68 de ani care avea luxație la gleznă. Toată seara ne-a vorbit despre cârja ei din lemn, moștenită de la bunică, pe care a lăudat-o asistenta. Brusc, acea cârjă era mai importantă decât piciorul ei.

3. Prietenul la nevoie se cunoaște

La cercetași, una dintre primele lecții pe care copiii le învață este că pe munte se merge în grup de minim 3. Așa, preventiv. Regula se păstrează și la schi. Lângă mine a fost Radu, care m-a adus cu picioarele pe pământ (la propriu) și a făcut toată procedura aceea pe care orice schior ar trebui să o cunoască dar prea des o ignorăm că „sigur nu mi se întâmplă mie” (așezat schiurile în „X” deasupra locului accidentului, asigurat că victima nu va îngheța până ajunge salvamontul, suport moral – foarte util la cât eram eu de panicată etc). Și a trecut pe acolo și Iulia care are numărul salvamontului pe „speed dial”. Întrebare: câți dintre voi aveți salvat numărul salvamontului din zonă în telefon? Eu nu-l aveam…

4. Mai ascultă și de univers

Aveam eu un plan măreț de a urca pe Mont Blanc la vară, iar de săptămâna viitoare să încep antrenamentul. Speram să prind câteva zile de schi la Voineasa și la Poiana Brașov și poate prin martie îmi ieșea o escapadă în Austria. Eram foarte măcinată de cum ajung să le fac pe toate. Iată că problemele s-au rezolvat rapid: nu mai fac nimic! Uneori, universul îți amintește că mai trebuie să și stai. Desigur, aș fi preferat să primesc acest mesaj într-un SMS, un vis sau o sticlă cu răvaș… sau măcar fără durerea aferentă! Dar dacă nu s-a putut, sunt recunoscătoare și pentru modul acesta de comunicare.

5. Mai bine beat decât bolnav

Asta am auzit-o ieri, de la un coleg de salon la urgențe, categoria 60+. Trebuia împărtășită! 😀

 

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen − 1 =