De ce plâng românii după comunism?

nicolae-ceausescu-328775l

Am auzit astăzi vorbindu-se despre Nicolae Ceaușescu mai mult decât s-a vorbit despre Unirea Principatelor. De la alimentara de la colț la salonul de manichiură, tineri și bătrâni aduceau într-un fel sau altul vorba despre asta. Azi era ziua lui. Ar fi împlinit 98 de ani. Și pe Google Trends era al treilea subiect ca popularitate. Uite mai jos printscreen:

google trends ceausescu

Ce mă șochează e că multă lume vorbește cu nostalgie despre acele vremuri. Și nu de aceea simpatică, de parcă ai fi la întâlnirea de 10 ani și îți amintești câte pagini din culegere primeai temă de la Palu. Nu, nu, nu… din aceea care te face să crezi că și-ar dori să întoarcă timpul. Și se pare că așa și este, pentru că un sondaj CSOP arată că jumătate dintre români cred că se trăia mai bine înainte de 1989. 

Raport sondaj opinie publica IICCMER 100921_Page_08

Eu nu-mi amintesc prea multe de pe vremea aceea, dar flashbackuri cu cozile încă mai am.

La ce mă ajută că statul îmi oferea concediu plătit în țară, dar nu mă lăsa să explorez orice alt loc din lume?!

Cu ce mă încălzește că toată lumea avea un loc de muncă, atâta timp alternativa era… închisoarea, iar promovările se făceau pe considerente politice.

Ce contează că rata crimelor era atât de mică: asta era pentru că marea majoritate a infracțiunilor nu erau făcute publice pentru a nu „inspira” și pe alții.

Și că tot am adus vorba despre crime, poate mai impresionant este răspunsul la întrebarea de mai jos:

Raport sondaj opinie publica IICCMER 100921_Page_07

Adică doar 37% din populație cunoaște crimele comunismului?! Au șters tot și au lăsat doar frumosul?! Pentru asta, este nevoie de cultivarea memoriei colective a trecutului comunist. Adică este nevoie de post-memorie (asumarea prin cunoaștere a unor momente pe care nu le-ai trăit personal). Un exemplu bun în acest sens este Memorialul Durerii  de la Sighet. Dacă nu ați fost acolo, vă rog mergeți! Este muzeul din România care mi-a rămas cel mai adânc în amintire! Sau expoziția de la Cetatea Făgărașului, care a fost folosită și ca închisoare comunistă. De asemenea lucruri avem nevoie pentru a înțelege ce a fost. Și de ce nu a fost bine.

În State, istoria regimurilor dictatoriale era transformată în turism.

from the diary of a Jewish child

„From the diary of a Jewish child” era o expoziție în care te plimbai prin viața unui copil evreu, pentru a înțelege ororile prin care au trecut. Plecai din casa lui veselă, unde auzeai pe mama lui cântând, iar ultima cameră era lagărul. Stăteai jos, pe pământ umed, înconjurat de sârmă ghimpată, pentru a înțelege cum era odată.

propaganda usa

O altă expoziție a fost intitulată „Propaganda”. Erau explicate toate tehnicile folosite pentru a promova regimul. O excelentă lecție de marketing politic!

Știu că România în care trăim este departe de a fi perfectă! Admit că regimul comunist a avut multe realizări remarcabile! Dar, deși nu am trăit decât puțin acele vremuri, pot da sute de motive pentru care ele nu ar trebui să se întoarcă!

La aniversarea lui Nicolae Ceaușescu, mă voi abține să îi urez „La mulți ani!”.

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eleven + seventeen =