Răsărit și apus în Ceahlău

DSC_0832

Uneori, pe potecile de munte te întâlnești cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de o viață. Alteori, faci cunoștință cu oameni noi, pe care ai vrea să-i păstrezi alături pentru o viață.

Ne-am strâns 42 la Izvorul Muntelui, sâmbătă, în jur de ora 12:00. Alba, Sibiu, Brașov, Cluj… grup numeros și variat! Am făcut coadă la casa de bilete pentru că da, este un parc național unde ești taxat la intrare. Dar cei 5 lei merită din plin, pentru că primești o hartă, ai sfaturi de la jandarmii montani care patrulează pe trasee și te întâmpină o zonă în care nu am văzut niciun gunoi aruncat pe jos.

Am urcat răsfirați, fiecare după puteri sau după cât timp voia să zăbovească la poze. Traseul: bandă albastră până la cabana Dochia! Daniel a ajuns primul, pe la 15:30, iar ultimul a fost grupul lui Bogdănel, ce a sosit aproape de 18:00. După o ciorbă caldă ne-am pus iar parazăpezile și am pornit spre Toaca. Era visul multora să vadă apusul de pe vârf. Eu am mai avut în urmă cu ceva ani această tentativă, dar după ce am bălăurit atunci prin ceață și ploaie, nu mai eram atât de optimistă.

Vremea a ținut cu noi. Am plecat grup mare, însă doar vreo 7 am ajuns pe vârf. Vântul era cea mai mare problemă. Când ne bătea din față, ne biciuia cu cristale fine și reci. Când bătea din lateral, ne dezechilibra și aveam impresia că vrea să ne arunce în hăul dinspre lac. Când bătea din spate… ei, atunci ne era prieten bun! Ne ajuta să înaintăm! Zăpada era o altă provocare. Pe crestă erau zone cu zăpadă atât de mare încât ne afundam în ea până la brâu, și trebuia să așteptăm pe cel din spate să ne ridice. Spre vârf, zăpada era înghețată. Ar fi fost bineprimiți acolo o pereche de colțari!

Am ajuns pe Toaca exact când soarele își începea ceremonialul de plecare. Prefect rotund și însângerat, dominând toată valea și toate crestele ce i se închinau. Dispărea puțin câte puțin, de parcă o mână nevăzută îl împingea să-l ascundă de privirile noastre. Am făcut câteva poze, după care, cu mâinile înghețate, am pus aparatul în husă și am urmărit spectacolul fără cuvinte. În câteva minute, din soarele acela imens și dodoloț a rămas doar o coajă, care a dispărut și ea într-un final. Atunci am început coborârea.

În locul soarelui de foc, cineva a desenat pe cer luna. O linie subțire și curbată, iar dacă te uitai atent vedeai și restul ascuns al ei. Au început să apară și stelele. Mai întâi Luceafărul. Apoi, pe rând, bolta s-a împânzit de stele. Vântul s-a mai potolit. Pășind prin zăpada mare, îmi auzeam doar răsuflarea înnăbușită sub cagulă. Vedeam siluete negre care pășeau  după mine, iar altele în față, săpând urme în zăpadă, pentru că cele de la urcare au fost deja acoperite.

La cabană lumea ne aștepta. Am mâncat rapid ceva, după care Claudiu a adus chitara. The ultimate mountain mariachi! Nici nu știu câte ore a cântat, dar sigur am trecut bine de miezul nopții. Repertoriul lui era mai complet decât baza de date Trilulilu: de la creații proprii, la șlagăre de munte, la romanțe, la hituri din anii 90, la cântece patriotice… Claudiu știa orice îi cereai! Nimeni nu se plângea că îi e somn. Barul s-a închis, dar noi am rămas să cântăm.

Ne-am trezit prima oară la 06:00. Nu insistam să văd răsăritul, dar când bocancii tehnici au început să patruleze pe hol, nu prea mai aveai cum să dormi. Afară, parcă s-ar fi dat cafea Starbucks gratis! Plin de oameni să vadă răsăritul. Și într-adevăr, era un adevărat spectacol! Ne-am întors apoi în camera 13, camera cu noroc. Nu era geam, așa că nu știam cât e ceasul. Am dormit la căldură până pe la 9, ca boierii! Cineva a dat deșteptarea și ne-am mobilizat rapid pentru a merge și la schit.

Schitul din Ceahlău este dedicat lui Ștefan cel Mare. Chiar și ramele icoanelor sunt sculptate cu motive din Țara Moldovei. Slujba se ținea în încâperea de lângă, însă nu am mai intrat, deoarece ar fi durat prea mult să curățăm toată zăpada de pe noi. Ne-am întors la Dochia, am făcut poza de grup și am început coborârea.

Vremea era excelentă. Am coborât în mai puțin de 2 ore, și asta deși ne-am oprit la povești cu mulți dintre cei care urcau.

DSC_0788

Idei pentru trasee viitoare de ciclism

DSC_0790

Parcul unde plătești bilet de intrare și urci spre cabana la care primești bon fiscal pentru orice consumație.

DSC_0806

Ceahlăul este păzit de pereți abrupți de unde mai că atingi vârful brazilor

DSC_0811

Enchanted forest.

DSC_0818

Dolce cabana!

DSC_0822

O căldură aparte pe înălțimile unde este arborat tricolorul.

DSC_0839

Am pornit să cucerim Toaca la apus

DSC_0874

Soarele se duce la culcare

DSC_0885

… și îl urmărim până când dispare cu totul după dealuri

DSC_0903

Tonomatul

DSC_0915

Multă lume trează la răsărit

DSC_0925

On my to do list.

DSC_0934

La schit, icoanele sunt împodobite cu motive moldovenești

DSC_0935

Marketing turistic :D

DSC_0936

Am trecut și pe lângă o înmormântare. No comment.

DSC_0939

Lacul Roșu înghețat

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × two =