Hochei e ok!

Cândva, prin facultate, pe vremea când mă descriam doar în superlative, un prieten m-a invitat la patinoar.

„Știi să patinezi?” întreb eu.

„Așa… puțin…” zice el.

Atât! Deja mă vedeam cu triple piruete și flick-flack-uri pe spate, iar el tânjind să fie cât de cât echilibrat pe patine. Dar mi-am găsit nănașul! Tipul fusese jucător de hockei. Mi-a dat clasă elegant, cu patinări cu spatele, „dușuri” de gheață rasă cu patina și viteză nebănuită. Mă simțeam ca un pinguin pe calota glaciară.

De curând am aflat de unde a învățat el toate giumbușlucurile acelea. S-a făcut că am mers la primul meu meci de hockei. Juca Brașovul. Am intrat acolo și m-am speriat. Aveam impresia că sunt niște balenuțe pe patine care altceva nu fac decât se lovesc una pe alta cu crosele în cap. Mai aveau și izbiri în plexiglas, de aveai impresia că se cutremură tot stadionul și că ei nu se vor mai ridica pe picioare. Nici urmă de puc: la cât de mic era, cine-l mai băga în seamă?!

Hmmm… așa nu se poate. Dăm pe Google: „Hockey basic rules”. Aflu rapid că e vorba de 3 reprize, că există și aici offside și fault, că jucătorii se schimbă mult mai des decât la alte sporturi. Altfel privești jocul când pricepi ce se întâmplă. Ba mai mult, intri și în spiritul galeriei, pentru că „lupii” brașoveni aveau mulți susținători în tribune. Și mai e ceva fain la meciurile acestea: atmosfera de stadion. Cu tonete de suc și hotdog și ACDC în pauze. Erau aplauze și fair play din partea jucătorilor, dar și a spectatorilor. Mai erau și glume inspirate: când unul din echipa adversă s-a întins pe jos aparent lovit, un fan a strigat: „Hai că mai ai până la pește!”. Urale de hohote de râs din public!

După 2 ore de joc, eram la un pas să-mi cumpăr și eu tricoul oficial de hocheist. Poate data viitoare. Pentru că da, va fi o data viitoare!  Cine mai vine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 − four =