Crăciunul celor fără sărbătoare

Această scriere este pentru tine, cel care aștepți să treacă Sărbătorile când toți sunt nerăbdători să sosească. Ai vrea să fugi undeva, departe. Departe de ea, de amintiri, de spațiul care devine tot mai strâmt, ca o bluză de lână pe care o speli cu apă fierbinte și se micșorează de la o săptămână la alta. Ai vrea să fugi și să te ascunzi mai ales de tine. Cauți simplitatea unei nopți fără gânduri și a unei dimineți fără lehamitea de a deschide ochii. Te-ai întoarce la Crăciunul care însemna colinzi din ușă în ușă și globuri de sticlă pe care le-așezai în culcuș de vată să nu se spargă. Mirosul acela de brad și bucuria iluziei unei lumi în care nu te întrebi „De ce mie?”. Când și cine a transformat Crăciunul într-o cutie goală pe care a decorat-o cu multe funde cu sclipici?! Sclipici, paiete și beteală. Totul să strălucească, să ne orbească și să nu mai vedem nimic din ce-i urât!

Te  bucuri de fericirea altora și uiți să te mai bucuri de fericirea ta. Și chiar dacă ți-ai aminti, ți se pare că nu e niciun motiv pentru care merită să zâmbești. Ești ca o frunză în grija vântului. Sau să fim de sezon: ca un fulg rătăcit! Dar uiți, dragă prietene, că ți s-a dăruit și ție un cadou. E drept, nu are fundă și nici etichetă, dar e
fără dată de expirare. Cadoul tău sunt cei care de mai multe ori și-au spus că viața ar fi mai frumoasă dacă tu ai fi mai aproape. Cei câțiva la fel de fără direcție ca și tine, dar la fel de însetați de gustul vieții. Asta v-a unit: pofta de „a fi” în locul celei de „a avea”, pasiunea de „a visa” în locul celei de „a aștepta”.

Această scriere este pentru tine, pentru că atunci când crezi că nu mai însemni nimic, pentru unii însemni prea mult.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *