Crosul Unirii

În Alba Iulia este altfel să alergi. V-am mai povestit eu despre asta. Nu e jogging de dragul de a arde calorii. E o plimbare printr-o cetate veche de vreo 300 de ani, unde te vezi cu oameni frumoși și urmărești cum cei câțiva copăcei își schimbă în fiecare zi culoarea.

Îmi doream mult să alerg la Crosul Unirii. Prima oară am participat la acest concurs în… 1998! Dacă am fi făcut o listă cu toate lucrurile care nu sunt recomandate înainte de un concurs sportiv, probabil am fi bifat jumătate din ele. Cu toate acestea, iată-ne la start!

Primii au alergat veteranii. Impropriu spus veteranii, căci erau toți cei cu vârstă de peste 35 de ani! (OMG, OMG, OMG! În câțiva ani vom fi veterani!). Au purtat tricouri roșii și au fost mulți care s-au revoltat că „Eu nu voi purta niciodată culoarea asta!”. S-au învoit, așa cum s-a învoit și venerabilul domn de 70+ să renunțe la costumul popular și să alerge și el în tricoul oficial. Eu aș fi preferat să-l văd totuși în ie și ițari, dând o tură de cetate.

Au urmat copiii: mici, în tricouri galbene care le ajungeam până la genunchi, cu piciorușe zgribulite. Parcă erau niște puișori înghesuiți în țarc. Ei au alergat doar vreo 2 km.

La ora 12:00, iată-ne și pe noi. Tricouri bleumarin, pantofi cât mai colorați! Aș putea scrie că a fost o plăcere să alerg, dar adevărul a fost că m-am chinuit la fiecare pas și îmi făceam probleme serioase că nu voi putea termina cursa. Aerul înghețat și răceala de care tocmai scăpam îmi dădeau impresia că alerg strangulată. Iar la finish… pfuu. Am crezut că acolo îmi dau obștescul sfârșit. Mi-au trebuit minute bune să îmi revin și a ajutat mult „ceaiul de popotă” servit de la gamela uriașă. Ne îndreptăm spre mașină. Pe drum ne vedem cu Sergiu și cu Cristina: „Păi unde mergi, că ești pe podium?!”  

Ne întoarcem să verificăm clasamentul. Da, așa era: Iulia Guș de la Bicheru Cycling pe locul 3. Se pare că sunt două moduri prin care poți câștiga un concurs: să te antrenezi foarte bine (ceea ce am făcut-o și eu până în urmă cu o săptămână, mulțumesc Sergiu pentru planul de antrenament și Bogdan pentru motivație!), sau să ai norocul ca la categoria ta participarea să fie destul de slabă și atunci ești pe podium chiar dacă nu ești în cea mai bună zi a ta. Și am mai învățat ceva: chiar dacă nu câștigi, poți primi niște sfaturi prețioase pentru viață. Au legătură cu sclipirea din privire și masa din bucătărie, dar dacă sunteți curioși, vi le spun între patru ochi.

Am agățat medalia în cui și aștept să ne revedem, în aceeași formație, la Alba Iulia City Race!

10609622_10203237090993850_9145510465672390228_n
Înainte
1554593_801272473272260_2897078421456558601_n
După
Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 + seven =