Lectură la gura peșterii

 

Am pornit la drum cu un obiectiv măreț: să punem un high line pe deschizătura de la Coșul Boului. Este o peșteră din rezervația Scărița-Belioara pe care am descoperit-o pe 1 ianuarie 2014. Atunci, mi-am propus să revin pentru un proiect mai ambițios. Iată că am și găsit echipa care să se înhame la așa ceva: Iulia din Alba Iulia, Flaviu din Bocșa, Ioan din Deva și Panka din Gheorgheni.

Cu greu am înghesuit într-un Matiz echipamentul a patru oameni, împreună cu proprietarii acestui echipament. „O furnică duce-n spate, un grăunte jumătate”… cam așa era și mașinuța lui Flaviu. Primul popas: Gonduzo. Pentru că nu poți să treci prin Rimetea fără o pauză aici.

cosul boului remetea (1024x683)
Cafeaua de dimineață are alt gust cu așa priveliște

Cu vreo 7 km înainte de intrarea în Sălciua, am făcut dreapta spre Cheile Poșegii. Am urcat până la marginea nordică a satului și de acolo, după magazin, iar dreapta pe un drum forestier, până în poiana unde drumul s-a transformat în potecă. De acolo, la pas. Din fericire nu am cărat și echipamentul cu noi. Drumul devine destul de abrupt și fără corzi și carabe în spinare.

cosul boului remetea (1) (1024x683)
Deschizătura de la Coșul Boului. Vreo 30 m.

Am urcat inițial până în peșteră. Impropriu spus peșteră, pentru că este mai degrabă o grotă cu tavanul căzut. Înălțimea și deschizătura corespund planurilor celor doi balauri. Urmează momentul de studiere a „acoperișului”. Dar cum să ajungem acolo?

cosul boului remetea (3) (1024x683)
Băieții încearcă mai întâi cățărare pe peretele din dreapta 
cosul boului remetea (6) (1024x683)
Planul B: atacul prin stânga. După ceva timp, vedem capul lui Ioan

Cum cățărarea la liber pe un perete de câțiva zeci de metri nu era în planurile mele pe ziua respectivă, am rămas să-i așteptăm la gura peșterii. Stânca era fărmicioasă și din când în când se mai auzea un bolovan căzând:

Sunteți bine?”

Niciun răspuns… Dar după câteva minute se auzea o altă piatră prăvălindu-se, semn că e încă mișcare pe creastă. Nu-i vedeam, dar i-am auzit când au ajuns pe vârf.

cosul boului remetea (4) (1024x683)
Fetele așteaptă cuminți întoarcerea balaurilor
cosul boului remetea (5) (1024x683)
Le-a luat câteva ore să urce și să coboare. Am profitat de timp bucurându-mă de aroganța plăcută de a citi la gura peșterii, cu peisajul feeric la picioare.

 

Băieții s-au întors cu un verdict trist: pe acoperișul peșterii nu se poate bate nimic sigur, pentru că e strat gros de pământ și frunze. Nici pereții peșterii nu sunt fiabili, piatra rupându-se ușor și cu mâna. Nu ne rămâne alt plan decât să ne întoarcem.

La coborâre, ne întâlnim cu Bogdan și cu Irina, care ne arată unde e izvorul. După atâtea ore pe stâncă, eram toți deshidratați. Ne așezăm în cerc și servim cina: pateu, pește și dulceață de caise (NR: colecția „Caise 2014” este net superioară la „Caise 2013” pe care am încercat-o ieri!). În Sălciua are loc festivalul de folk, așa că decidem să campăm acolo.

Prima parte a recitalului folk a fost neașteptat de deprimată. Cum evenimentul se suprapunea cu ultima zi a unei tabere de copii, cântecele au fost destinate lor. Și nu cu „Un motan cât un pisoi” sau „Vulpe tu mi-ai furat gâsca” pe care le știam eu  din repertoriul celor mici. S-a cântat inclusiv „Dar noi ne pooootrivim, fiindcă ne iubim…” și alte șlagăre asemănătoare.  Totuși, când cei mici s-au dus la culcare, atmosfera s-a transformat în una dragă nopților la munte în jurul focului.

cosul boului remetea (7) (1024x683)
Între tabăra școlară și lanul de porumb erau și corturile noastre. Ne-am trezit pe acorduri de chitară, pentru că toți cei care campau acolo erau pasionați de muzică.

Nu ne-a ieșit planul cu highline-ul, dar a fost o ieșire frumoasă. E mare lucru să pleci într-o aventură, dar e și mai mare să știi când să te oprești. Totuși, vă recomand cu drag o excursie până la Coșul Boului. Chiar și dacă e doar pentru lectură într-un cadru neconvențional…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen − 12 =