Despre uniforme

În liceu, am participat la o sesiune de dezbateri pe tema uniformei în școli. Eram vehement împotriva acestei diabolici îngrădiri a liberei exprimări. Să fie explozie de culoare și de personalitate!

Astăzi, mi-am schimbat părerea. Poate am lucrat prea mult în HORECA și am înțeles avantajele unor standarde în îmbrăcăminte. Sau poate m-am lovit de niște situații care mi-au violat retina.

Am ajuns de curând într-un spital. Nu are rost să spun locația sau secția, dar este una dintre cozile despre care scriam acum câteva zile. Într-unul dintre cabinete, o domnișoară se pregătește să îmi înțepe degetul pentru o analiză a sângelui.

ATENȚIE! Urmează un text nerecomandat minorilor.

Domnișoara, foarte amabilă de altfel, purta un halat cu mânecă scurtă cu două mărimi mai mici decât ar fi trebuit. Prin decolteul creat de cei doi nasturi ce n-au mai putut fi încheiați apar ei, doi sâni bronzați și rotunzi. Erau ținuți în frâu de sutienul cu imprimeu animalic și dantelă neagră, care-i aduna și ți-i arunca în privire. Oricare ți-ar fi orientarea sau experiența în domeniu, n-ai cum să nu-i remarci. E ca bradul de Crăciun din centrul orașului în sezonul de iarnă: nu mergi acolo să-l vezi, dar când treci pe lângă el îți fură inconștient privirea! Și dacă totuși e prea dimineață și ochii îți sunt prea împăienjeniți de somn, mai ai o șansă să nu-i ratezi. Domnișoara poartă la gât un lingou de aur strălucitor, un fel de reclamă luminoasă care urlă ostentativ: Priviți aici!  AICI!!!!  AICI AM SPUS!!!

Dacă ai reușit totuși să îți iei privirea de la zona bustului, poți urmări și restul ținutei. Buze roșii turbat ce se potrivesc de minune cu pantalonii în aceeași culoare (modelul ”nimic nu-i prea strâmt pentru mine”, desigur). Sandale platformă și cercei tip verigă de animal.

Din păcate, nu există nicio normă care să spună ce se poate și ce nu se poate purta într-un spital. Și la urma urmei, e totuși o strategie bună. Pentru că mulți își pierd privirea în hălățelul doctoriței și nu se mai uită în jur. Nu mai văd nici scaunele ruginite, nici procedurile de lucru pe alocuri nepotrivite. Și îmi permit să le judec, pentru că știu că Marriott are reguli mai stricte de evitare a cros-contaminării alimentelor decât avea acel cabinet când lucra cu sânge uman.

Pe privat, vă pot da adresa. 😉

 foto: NY Times

3 thoughts on “Despre uniforme

  1. poate gresesc, dapai dupa ce faci 12 ani de scoala si ajungi medic, cred ca iti poti permite sa te imbraci chiar cum vrei tu, atata timp cat iti faci treaba si judeci inca corect

    1. Buna Alle,
      Nimeni nu s-a legat de anii de școală făcuți sau de corectitudinea judecății lor (deși te invit să citești articolul până la capăt, ai să vezi că am menționat ceva și legat de asta). Totuși, dacă un doctor cu 12 ani de școală a ajuns să fie „vorbit pe la spate” pe blogurile oamenilor de rând, atunci e un semn mare de întrebare. Mentorul meu de carieră avea o vorbă: „if you dress like a professional, you will surely become one”. Nu știu ce să spun despre reversul propoziției…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *