Despre flori

Uităm să ne bucurăm de flori. Uităm să ne bucurăm de flori, așa cum uităm să ne bucurăm de orice lucru care ne este prea la îndemână. Nu ne mai încântă arhitectura minusculă a inflorescenței și nici culorile nebune ale petalelor. Sunt peste tot…

Astăzi am primit un buchet de flori de câmp. Uităm de florile de câmp. Mă întreba cineva care sunt florile mele preferate. Nu am știut să-i răspund atunci, dar astăzi cred că aș răspunde că sunt florile de câmp. Un mănunchi de culori care miros a copilărie. Ce poate fi mai frumos de atât?!

Când am fost în Londra, la colțul gării Crystal Palace, se vindeau flori ”banale”: bujori, mâțișori, trandafiri sălbatici. Le găsiți și la noi, le vând bătrânelele în piață. Nu sunt cu 14 lire buchetul, ci cu vreo 4 lei, dar îți dau și două buchete la 3 lei. Cererea dictează prețul, iar aici cererea e mică. Noi nu mai știm să ne bucurăm de flori… cel mult ne bucurăm de gestul celui care le oferă!

Dar gestul celui care le oferă poate fi chiar mai frumos decât florile în sine. Iar dacă știi că sunt dăruite cu drag, merită presate și păstrate. Să ne amintim mereu că, odată, vedeam frumusețea florilor.

Știu, nu va fi cea mai populară postare a mea. Dar dacă ați ajuns cu lectura până aici, vă mai rog un singur lucru: când vedeți următoarea dată o floare, bucurați-vă de ea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twelve − five =