Ziua de mâine nu e despre fotbal

Unele lucruri nu ar trebui să se amestece niciodată. Dungile orizontale şi dungile vertical într-o ţinută, alcoolul şi antibioticele în timpul tratamentului, cămăşile albe şi şosetele roşii în maşina de spălat, soţia şi amanta… niciodată!

Iar pe lista de mai sus am mai adăugat o pereche: folkul şi fotbalul.

Ieri ne număram printre spectatori la prima zi a fesivalului folk Ziua de mâine. Sala plină în proporţie de peste 90%, oameni de toate vârstele, de la pişpirei de 4 ani care dansau în ritmul lor, la cei de vârsta a treia care savurau liniştiţi muzica. Au cântat două tinere albaiulience, apoi revelaţia mea în materie de folk: Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei. Versuri vesele, în acord cu vremurile, care explicau direct sau indirect de ce nu apar folkiştii la televizor. Au urmat Silvan Stâncel şi Ovidiu Scridon, Ţapinarii şi Ioan Gyuri Pascu, Teo Boar şi Vladi Cnejevici. Iar aceştia din urmă şi-au terminat recitalul cu un neaşteptat “Nessun Dorma” care le-a adus o sală ridicată în picioare ce îi aplauda neîntrerupt. Cu barba şi cu vocea sa, Gyuri Pascu semăna chiar foarte bine cu Pavarotti.

Dar tot acest spectacol a stat sub umbra lui “mai repede că n-avem timp”. Am crezut iniţial că e o glumă, o satiră la vremurile noastre în care toată lumea e grăbită. Au început apoi comentarii de genul “să ne grăbim că-ncepe meciul” şi atunci am fost ferm convinsă că totul e regizat pentru bună dispoziţia-publicului. Dar se-ntâmplă ceva… Era momentul în care Costel Pătrăşcan îşi prezenta lucrările. Toată sala amuzată teribil. Şi, când ne simţeam mai bine, apare şi moderatorul: “Gata, trebuie să ne grăbim că-ncepe meciul!”. “Dar mai am puţin” zice caricaturistul. Nu i se dă dreptul la un al doilea comentariu, i se aruncă un trofeu în braţe, o strângere de mână şi mai că e împins afară de pe scenă. Noi, rămânem muţi de uimire. Cred că doar energia pozitivă pe care recitalurile anterioare ne-au adus-o ne-a oprit să nu huiduim gestul. Cum să întrerupi un artist pentru un meci de fotbal?! Şi asta în timpul unui festival folk unde oamenii din sală au plătit bilet pentru… folk.  Cum să nu permiţi niciun bis după ce sala îţi aplaudă necontenit?! Cum să laşi artiştii să cânte cu scene din meciul de fotbal proiectate pe fundal?!

Meciul a început, dar au rămas foarte puţini spectatori să-l vadă. Poate ne-am fi uitat şi noi, însă gustul amar pe care ni l-au lăsat evenimentele din timpul spectacolului ne-au făcut să avem o antipatie pentru acel meci.

Unele lucruri n-ar trebui să se amestece niciodată, iar folkul şi fotbalul sunt două dintre ele.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 + 8 =