De ce îmi place să merg cu bicicleta la serviciu… chiar şi pe ploaie

Fabrica unde lucrez este la 2,9 km de casa mea şi de obicei parcurg acest drum cu bicicleta. Timpul necesar este de 9-12 minute, iar energia totală consumată este de aproximativ 100 calorii.

Scrierea mea de astăzi se împarte în două, întocmai ca analizele de sintaxa frazei pe care le făceam în generală:

1. De ce îmi place să merg cu bicicleta la serviciu
pedalând spre muncă, ai ocazia să-ţi prioritizezi proiectele zilei, să te trezeşti cu adevărat şi să îţi pregăteşti coloana pentru o zi de birou. Poţi astfel să fii productiv de la prima oră
– pedalând dinspre muncă, îţi aeriseşti mintea şi pui deoparte toate problemele zilei. Chiar şi după 12 ore de birou, poţi să ai zâmbetul pe buze şi să-ncepi în forţă proiecte extra serviciu.
– în loc să arzi benzină sau motorină, arzi calorii şi grăsimi
– ai picioare sculptate pe care fetele le invidiează şi băieţii le visează
saluţi prietenii de pe traseu: taximetriştii de la Unirea, temerarii ce merg la Nr. 1, cerşetorul de la biserica din centru, poliţiştii ce dirijează traficul la trecerea de pietoni de lângă şcoală
– ajungi cel puţin la fel de repede ca şi cu maşina (de când se lucrează la calea ferată, câştigi chiar şi 10 minute pe două roţi)
– poţi vedea frumuseţea lucrurilor mărunte: răsăritul dinspre Hăpria, căruţele ce vin încărcate cu ştiuleţii de porumb, Piatra Craivii şi, dacă ai noroc de zi cu atmosferă clară, chiar şi Piatra Cetii. Şi câte şi mai câte.
– dacă te opreşti undeva după serviciu, nu ai niciodată problemă că nu găseşti locuri de parcare.
– costumul nu se şifonează, nu transpiri, nu te ciufuleşti (iar când cei de la ASV îmi vor finaliza super city bike-ul, voi putea pedala chiar şi pe tocuri şi în fustă creion)
– fluidizezi traficul şi îţi reduci amprenta de CO2
– poţi alege când eşti participant la trafic şi când eşti pieton… după cum e aglomeraţia!
– gradul de civilizaţie al unui oraş nu se măsoară după câţi oameni merg cu maşina la lucru, ci după câţi o lasă în parcare când merg la lucru (şi dacă nu mă credeţi, plimbaţi-vă prin vestul Europei să vedeţi cum e)


2. De ce merg cu bicicleta chiar şi pe ploaie
–  ploaia nu este acidă (deşi dacă dau ăştia drumul la proiectul de la Roşia Montană o să-mi reformulez afirmaţia)
– nu a murit nimeni de la ploaie (deşi eram la un pas să cred că acest lucru e posibil în campul Europadiş din 2003)
– ploaia este de fapt apă. Care se usucă. Cu sau fără calorifer, cu sau fără foehn.
– dacă nu-ţi place apa, sunt pelerine. Există chiar modele special concepute pentru bicicletă! (super-cadoul pe care mi l-a făcut mama ieri!)
– nu o să răceşti de la ploaie, dar îţi vei întări sistemul imunitar (totuşi, dacă toată viaţa ai stat într-un clopot de sticlă, s-ar putea totuşi să ai ceva probleme)

Acestea fiind spuse, îmi închei pledoaria. Urmează şi alte posturi cu subiecte precum: “De ce am suficient timp”, “De ce unii pot călători cât vor” sau “De ce am renunţat la America pentru Alba Iulia”

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ten + three =