Terasele şi chelnerii

Vine vara, apar terasele. Multe, să nu ai loc să treci pe trotuar. Şi e bine, că se-nvârte roata cheltuielilor, mobilizează economia, încurajează turismul. Dar cu serviciile… cu serviciile ce ne facem?
Se întâmplă în fiecare an un fenomen la noi: străzile se aglomerează cu terase, dar cantitatea de chelneri rămâne constantă. Dacă ai noroc să prinzi o masă liberă, o ocupi, iar apoi începe aşteptarea. Luuuunga aşteptare! Nu mai e un proces de servire, e un proces de a cerşi, a spera însetat că nevoia de ceva rece îţi va fi satisfăcută odată şi-odată.
Aştepţi să ţi se debaraseze masa de paharele goale de la cei dinaintea ta, apoi stai după un chelner care să te vadă şi, dacă eşti cu adevărat norocos, va veni din prima cu meniul. Dacă nu, aştepţi şi după meniu. Mai ai răbdare şi încă nu ai schimbat terasa? Pregăteşte-te pentru a aştepta până comanda îţi e adusă. Dacă eşti dresat în domeniu, vei cere nota de plată atunci, pe loc, când ţi se pun băuturile în faţă. Până la finalul şederii la terasă poate vei apuca să o primeşti, să o achiţi şi poate să primeşti chiar şi rest (deşi recomandarea e să ai tot timpul mărunt la tine, eventual şi pentru prieteni, pentru a evita acest moment). Dacă ai ratat să ceri nota din prima, te-ai condamnat la o nouă serie de aşteptări. Signalectica de niciun fel nu dă roade:  poţi ridica două degete, poţi face acea simulare de scris aerian, poţi fluiera… e o chestie de noroc să primeşti nota la terasa plină!
După cum vă daţi seama, m-am bazat pe serviciul de bază, cerinţele suplimentare sunt excluse! Niciodată nu se cere zahăr în plus, informaţii cu privire la meniu sau, Doamne fereşte, ceva ce nu apare în meniu!
Dar ce să facem… aşa ni se cântă, aşa dansăm!
Touluse, Cluj. Aici nu au fost foarte sprinteni chelnerii, dar măcar ne-au zâmbit.
Şi aşteptăm…
… şi aşteptăm…
… şi aşteptăm…

Hai mai dă-o-n colo! Schimbăm terasa!

 

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

thirteen + eight =