Rupea – Sighişoara cu 28 de biciclete

E vineri seara. A fost o săptămână lungă la lucru… nu mai am chef de nimic! Nu mă ridic din pat 2 zile! 
Aşa poate ar fi sunat o poveste normală de final de săptămână. Dar nu, nu a mea! A mea începe cam aşa:
 Era vineri, pe la 10 seara, şi se făcea că nu am niciun plan pentru weekend. Sorbeam dintr-un mojito şi contemplam la vremea bună ce se anunţa. Am luat la rând toate propunerile cu care am luat tangenţă la un moment dat şi m-am oprit asupra celeia care părea cea mai interesantă: o tură de 2 zile de la Rupea la Sighişoara, cu oprire la principalele obiective turistice de pe traseu. Track-ul turei e aici. Aici, iar, o poveste normală ar suna ceva de genul: “Nişte buni prieteni din Bucureşti mă invitaseră să iau parte la această aventură.”. Realitatea însă e, ca de obicei, mai specială: văzusem evenimentul pe Facebook, nu cunoşteam pe absolut nimeni din grup, dar m-am gândit eu că nişte persoane care se încumetă la o asemenea tură nu pot fi decât oameni buni. 
Am luat trenul din Alba la 04:10 cu schimb în Mediaş. Era un IC şi naşii mi-au cam făcut probleme cu bicicleta. După o oră de somn, era ultimul lucru de care aveam chef, aşa că am rezolvat problema cu dulcea şpagă românească. 
Pe la 06:30 eram în Mediaş. O oră până la următorul tren. Am profitat de timp pentru a vizita oraşul. La urma urmei, aveam bicicleta deci timpul de deplasare se scurta considerabil. M-a surprins într-un mod foarte plăcut acest orăşel! Străzi curate, clădiri renovate, arhitectură care se aştepta descoperită pe fiecare străduţă cu dale şi detalii ale construcţiilor ce împodobeau surpinzător clădiri civile. 

Mi-a fost ciudă că nu aveam mai multă baterie în aparat, pentru că plimbându-mă în timpul “orei de aur”, străzile erau goale iar lumina perfectă. 
Sinagoga din Mediaş

Biserica fortificată şi turnul din Mediaş
În Rupea am ajuns cu aproape 2 ore înaintea grupului de la Bucureşti. Am avut timp să îmi fac cumpărăturile la un magazin din apropierea gării pe care îl recomand cu căldură. Primul pe dreapta la principala. Are roşii, brânză, pâine… toate de casă! 

Jurnalul lui Noica îmi ţinea iar de urât, ca în Retezat
Dar iată că fără nicio întârziere, grupul din Bucureşti ajunge în gara Rupea. A fost ziua când am adăugat la panoul amintirilor de aur imaginea unică a unui grup de 27 de oameni şi 27 de biciclete coborând dintr-un tren cu prea puţine vagoane. 
L-am cunoscut atunci şi pe Adi, singurul din grup cu care schimbasem câteva cuvinte înainte de plecare. Din fericire, o persoană foarte de treabă care m-a ajutat să mă integrez rapid în grup (poate şi din cauză că mă lipisem de el ca scaietele de oaie).
Iată-ne plecaţi
Foto: Iulian Ene (I.E.)
Primul obiectiv a fost cetatea de la Rupea. Un drum asfaltat de vreo 6 km şi o urcare serioasă la final. Era acolo şi un grup de excursionişti de clasele 1-4. Eram mai mulţi decât ei şi ne priveau ca pe cei mai tari oameni pe care îi văzuseră vreodată.
Cetatea Rupea e închisă pentru renovări. Dar ne promiteau că din octombrie se poate vizita

 De la Rupea, caravana a pornit-o spre Viscri. Era un spectacol frumos pe drumul judeţean pe care mergeam să vezi o coloană de 28 de biciclişti. Au fost copii care s-au luat după noi, maşini care ne claxonau şi să nu uităm de acel bătrânel care ne-a oprit la un magazin şi ne-a luat pe unul câte unul în braţe şi ne zicea: “Măi copii, aşa vă iubesc pentru ce faceţi! De-aş fi tânăr aş veni şi eu acum cu voi!”. Totuşi, cei mai impresionaţi au fost ţăranii care-şi lucrau pământul şi, pe când noi treceam, îşi ridicau faţa dinspre glie, puneau mâna la frunte spre a-şi umbri orizontul şi a-şi apăra totodată ochii de broaboanele de sudoare. Se uitau uimiţi spre noi iar noi le dădeam un “Bună ziua” la care ne răspundeau cu entuziasm.

Impresionanta biserică fortificată de la Viscri. 

Biserica de la Viscri are şi un minunat muzeul etnografic. Balanţe, războaie de ţesut, costume populare, cojoace, furci… toate într-o stare foarte bună. 
Satele din acea zonă sunt foarte frumoase. Se simte mâna prinţului Charles. Mi-am promis că mă voi întoarce la o pensiune în zonă, sau măcar la berăria aceea pe care n-am avut timp să o încercăm!
Cum am ieşit din Viscri am luat-o pe coclauri. Au venit rapid şi noroaiele. Dar nu am avut timp să ne plângem, pentru că a început porţiunea de push bike. 
Şi noroaie, şi deal mare! (foto: I.E.)
Niciodată nu ştii ce surprize poţi găsi pe munte… Tăuraşul ăsta era chiar nervos! Credeam că doar în desene animate suflă pe nări şi agită praful cu copita. Ne-a luat ceva să trecem de cireadă. (foto:I.E)
Clasic: Băi, de-aici pe unde-o luăm!? (foto: I.E)

 Şi după atâta împins, a urmat o lungă şi frumoasă coborâre, minunat surprinsă de Cătălin:

Am ajuns în sat de unde ne-am luat provizii. Tanti de la magazin era covârşită de marele grup care a făcut coadă la dânsa în cuşmăndrie. La recomandarea ei, am mers cu Zuzu şi până la “poarta albastră” unde stăteau ciobanii satului. Am luat un kilogram de telemea şi unul de caş, care de fapt puse pe cântar duceau la vreo 3 kile împreună. Foarte cumsecade oamenii! 
De aici grupul s-a despărţit. O parte au mers pe şosea iar o parte pe traseul de MTB dintre Meşendorf şi Criţ. Eu am fost din cei ce au mers pe offroad: un traseu foarte fain, 7.5 km, pietriş, 140 m urcare şi mult mai mult coborâre. Peisaje frumoase, şi chiar locuri de popas. Singurele inconveniente au fost curbele de 180 de grade şi ciulinii care ne-au raşchetat niţel picioarele. Şi să nu uit o menţiune importantă, am ajuns pe acest traseu după o lungă rătăcire pe un traseu paralel. 
Harta traseului MTB

Apusul pe culme

Pe drumul naţional către Saschiz

Hamei

Am înnoptat la pensiunea Violeta. Nişte gazde extraordinare, adevărata ospitalitate ardelenească! Ne-au făcut foc de tabără, ne-au oferit şopronul să ne adăpostim bicicletele, au comandat mâncare pentru noi şi ne-au pus la dispoziţie un microbuz pentru a merge în Saschiz seara.

Cel mai bun somn: penthouse din fân! Acesta a fost culcuşul meu.  Era şi mai bine dacă nu mă trezeam cu o găină cotcodăcindu-mi pe la urechi. 
Eu am capitulat pe la 12:00 dar lumea a mai rămas mult şi bine. 

A doua zi gazdele ne-au pregătit un mic dejun ca în broşurile de agroturism! Ouă, lapte, brânză, roşii, castraveţi, dulceţuri şi slăninuţă… toate din producţia proprie. Şi în plus, două castroane mari cu caise proaspăt culese! Să tot porneşti la drum aşa. 
De la pensiune, ne-am împărţit în 3 grupuri: offroad, şosea direct spre Sighişoara şi şosea via fabrica de gemuri. Eu am fost în primul grup. Recunosc, am împins ceva la bicicletă dar a fost un traseu foarte frumos! Şi doresc să mulţumesc pe această cale lui Octavian şi lui Cătălin şi tuturor celor care m-au aşteptat atunci când erau câini de stână ce lătrau. Asta-i marea mea fobie. 
Turnul bisericii fortificate din Saschiz

Credeam că doar în Lancaster găsim poduri dinastea

Blestemul săteanului carea a zis că i-am călcat iarba: 3 camere sparte în nici un kilometru! Noroc că au băieţii totul pregătit. Cu ocazia asta am văzut şi eu care e procedura.

Am ajuns în Sighişoara la timp pentru trenul de 14:00 spre Bucureşti, însă acela nu mai avea locuri. Aşa că grupul s-a decis să meargă cu personalul până în Braşov şi să schimbe de acolo spre Bucureşti. Eu aveam tren doar la 17:15 plus întârziere, aşa că m-am pus iar în şa pentru a pedala prin Sighişoara. Sunt multe străduţe pe care le-am descoperit aşa, pe 2 roţi. Pe jos îmi era lene să merg de fiecare dată.

Eu beau din sticlă, pentru ea aduceţi un pahar!

Să ne imaginăm că trăim în căsuţa din deal

Am ajuns mai devreme la gară şi m-am chinuit mult să nu adorm până vine trenul. Iar pe tren iar n-am închis un ochi pentru că m-am nimerit lângă un artist plastic cu o cultură generală fantastică… unul din acei oameni la care le sorbi poveştile. În plus, controlorul avea chef de vorbă. Şi una din chestiile cele mai faine pe care mi le-a zis a fost: “Domnişoară, măcar sunteţi una cu bicicleta, dar eu am văzut azi un grup de nu ştiu câte zeci coborând dintr-un tren din Braşov!”. Ştiu domnule i-as fi zis… sunt noii mei prieteni!

Fotografia lui Iulian explică de ce era naşul aşa uimit de imaginea pe care o văzuse în Braşov.

Am ajuns în Alba pe la 8 şi ceva. Plină de noroi şi transpiraţie, nemâncată, cu rucsacul în spate, am mers direct la secţia de votare. Şi acum ămi dau seama că în viziunea societăţii, cel mai responsabil gest făcut de mine în acest weekend a fost să pun ştampila pe acele formulare. 

One thought on “Rupea – Sighişoara cu 28 de biciclete

  1. You actually make it appear really easy with your [url=http://www.top-uggsboosuk.co.uk]ugg boots uk[/url] presentation but I in finding this matter to be actually something that I think I’d never understand. [url=http://www.top-uggsboosuk.co.uk]ugg boots uk[/url] , It sort of feels too complex and extremely broad for me. I’m looking ahead in your next post, I will attempt to get the grasp of it!

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *