Cetăţile Tăuţului pe bicicletă

 Sâmbătă, pe 23 iunie, ne-am propus să cucerim Cetăţile Tăuţului. Dar nu aşa, la pas, ci la pedală. 4 voinici: eu, Yeti şi fraţii Florea. Pozele vorbesc de la sine (şi le voi mai ajuta eu şi cu comentarii), dar concluzia e că, în ciuda celor afirmate de Yeti, tura e destul de dificilă şi cu coborâri destul de periculoase pe alocuri. Iar urcările cu bolizii în spinare te fac să te gândeşti: “Doamne, da nebun mai tre să fie ăla care şi-a propus să urce cu bicicleta până la cetăţi!”

La intrarea în Tăuţi. Încă energici
Şi începem cu pushbike… am fi putut merge şi la pedală dar eram deja obosiţi. În faţă se vede şi reduta ce trebuie cucerită.
Yeti şi noile lui prietene

După cum spuneam, în momente ca astea mă gândesc cum că ar fi tare bine să fim pasionaţi de şah, table, sau jocuri pe calculator. 
Bun, am ajuns pe vârf. Dar acum cum coborâm?

Serios lume, citiţi puţin definiţia unei poteci! 
Somebody stop me! Literally!
O gură de aer şi de peisaj
Downhill prin frunze. 

Şi am găsit vestigiile cetăţii medievale în curtea magazinului din sat

Fidelă

Ploaia ne-a prins în halta din Tăuţi. Grindină, vânt şi stropi mari şi reci… 

De a doua rafală ne-am adăpostit sub un pod din Ighiu. Cu toate  adăposturile, tot muraţi până la oase am ajuns acasă. 




Şi iată unde am fost!

Şi acum, la final, aştept comment-uri de la oricine altcineva a mai ajuns cu bicicleta până sus la cetate! Că multe ţigle de pe casă tre să-ţi lipsească pentru aşa o tură!

Poze: Andrei Avram şi Iulia Guş

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seventeen − 8 =