A picurat, pic, pic…


Prin august 2002 eram în Padiş, o zonă minunată din Apuseni dar mult prea predispusă la precipitaţii. 10 zile a plouat neîncetat. Corturi inundate, lipsă de semnal, hrană puţină, saci de dormi uzi, drumuri rupte… Nimeni din cei ce au fost acolo nu va uita vreodată Europadiş!

După mai bine de 9 ani îmi revin mai clar ca niciodată amintirile acelui camp. În Baltimore plouă de duminică. E aproape joi dimineaţa şi ploaia nu se opreşte. Încetează doar pentru câteva minute, parcă pentru a schimba Mama Natură norii cu unii noi, mai plini de apă. Tunete şi fulgere să fie spectacolul complet. Dar ca să îmi amintesc mai bine de patrula mea Einheirer (parcă aşa ne numeam în 2002) a început pic-pic-ul în casă… Mansarda nu a mai făcut faţă aşa că acum apa se prelinge din tavan. În două locuri: într-un colţ se scurge elegant pe perete şi înmoaie silenţios mocheta. În celălalt colţ nu mai are răbdare şi se lasă în voia gravitaţiei. Pic, pic, pic… Iar eu în 6 ore trebuie să fiu la muncă dar nici urmă de somn cu aşa zgomot de fundal!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *