Dragă Bon Jovi,

Îţi scriem aceste rânduri ca urmare a serii de neuitat pe care ne-ai oferit-o pe 10 mai în Ohio. Am avut aşteptări mari de la concert şi îţi mărturisim că le-ai împlinit. Ne-am simţit ca nişte adolescente pregătindu-ne o oră pentru concert, cu geaca de piele şi cizme asortate. Aceeaşi senzaţie am avut-o şi când ai cântat câteva piese şi ne-au încercat emoţii amplificate ca în timpul liceului când îţi ascultam piesele pe un calculator 486. Ni s-a făcut dor de casă pe “Who Says You Can’t Go Home”, ne-am regăsit în piesa “It’s My Life”, am retrăit ceva momente din Erasmus pe primele acorduri de la “You Want to Make a Memory”. Toate relaţiile trecute au fos revizuite pe “Bed of Roses” şi ne-am întors la starea de spirit potrivită pe “Keep the Faith”.

Ne-au impresionat cei 2000 de oameni ce s-au ridicat în picioare şi au cântat într-un glas ultima piesă şi ne-a impresionat că am putut să ne facem intrarea şi ieşirea civilizat, fără să aşteptăm 3 ore în picioare înainte de începerea concertului sau să ne călcăm în picioare la final. Dar ce ne-a impresionat cel mai tare au fost pantalonii tăi de piele. Ce bine îţi şedeau ei şi ce sprinten ca un flăcăiandru te mişcai tu în ei! Iar când te uitat cu privirea aia către noi, aveam impresia că gata, ăla-i momentul în care ţi-ai dat seama că pentru noi ai compus toate piesele alea! Dragă Bon Jovi, dacă la peste 50 de ani arăţi aşa, nicio tânără domniţă nu poate fi învinovăţită că are fantezii cu bărbaţi în vârstă. Aşadar, dacă odată vrei să renunţi la familia ta perfectă, noi te aşteptăm cu drag în căsuţa noastră de pe Eastern Avenue.

Dar dragul nostru, şi tu trebuie să fii mândru de noi! Am mers 9 ore şi jumătate într-un autobuz pentru a ajunge la tine la concert. Excursia a fost plănuită cu 2 zile înainte aşa că am fost pe buget redus. Nu ne-am permis avionul deci am luat Greyhound-ul. La 3 noaptea, când am schimbat în Pittsburg ne-am dat seama de ce oameni dubioşi suntem înconjurate. Drumul a părut mai uşor odată ce ne-am imaginat că e autocarul tău de concert şi ne simţeam ca vedetele. Biletele le-am primit cu câteva ore înainte de concert. Le-am cumpărat pe eBay de la un tip din Illinois şi ni le-a trimis direct la hotel. Nu am fost sigure că o să putem intra până când am ajuns la punctul de control.

Au trecut câteva zile de atunci şi noi încă nu ne-am scos din cap piesele. Îţi mulţumim pentru unul dintre cele mai bune concerte la care am fost!

Cu drag,

Iulia şi Alina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *