Day 1: Bucureşti – Belgrad

M-am întors din cel mai lung road trip întreprins vreodată. 15 zile: Serbia, Muntenegru, Croaţia. Voi povesti pe scurt, pe zile, ce am văzut, ce am trăit.

Am plecat pe la 7 din Bucureşti. Bagaj cât mai compact. Maşina în care urma să ne petrecem următoarele 2 săptămâni era un Volkswagen deloc încăpător.

Asta e Batmobilul

Am ajuns relativ repede la graniţă, am depăşit celelalte 5 maşini plecate înaintea noastră. Aici însă, deoarece vama era în proces de transformare în “punct de frontieră european”, am aşteptat în soare aproximativ 2 ore şi jumătate. Peisajul era cel din poza de mai jos, cu menţiunea că acolo unde eram pe teritoriul sârbilor, balustrada nu era ruginită, ba chiar avea un alb strălucitor.


Ne-am tot oprit pe drum. Uneori din nevoi fiziologice, alteori din dorinţa de a vedea diverse obiective. Am vizitat astfel cetatea de la Golubac (urma să aflăm acasă) şi am băut bragă autentică.
Am petrecut câteva ore prin Serbia până să ajungem în capitală. Am observat acelaşi obicei ca şi la noi: unul lucrează şi 5 se uită. Cred că se numeşte “sindromul Dorel”. E bine de ştiut că e de natură balcanică nu românească.

La intrarea pe autostradă era o coadă imensă. Noroc că aveam walkie talkie să ne auzim între noi. Profitând de atâtea maşini oprite, aici a înflorit un mic centru de comerţ. Se vindea ce îţi dorea inima: parfumuri, ochelari, genţi. Aduse din Turcia şi alte ţări exotice direct la geamul automobilului personal. Totuşi, oamenii foarte simţiţi. La secţiunea “servicii” spre exemplu, veneau la tine şi te întrebau dacă vrei sau nu să îţi spele parbrizul. Aş vrea să aibă obiceiul ăsta şi în Bucureşti, să nu trebuiască şoferii să dea drumul la ştergătoare sau să recurgă la gesturi mai puţin ortodoxe pentru a scăpa de ei.

Ne-am cazat în Belgrad la Spirit hostel. Pentru aprox. 15 Euro de persoană am avut super condiţii, internet, mic dejun şi staff foarte prietenos (toţi cei 2). Când nu ne băgau pe noi în seamă, o ardeau pe Facebook.

Am vizitat mult timp oraşul. Stăteam să mă gândesc de ce colegii noştri de facultate sârbi au venit în Bucureşti când sunt atâtea de făcut la ei acasă!? Am îmbinat arta (Zepter Museum) cu shoppingul şi cu obiectivele culturale. Sârbii au mozaicuri pe pereţi, au nişte tramvaie foarte mici, care par de jucărie şi au o cetate care bagă în buzunar multe ziduri româneşti. În cetate sunt tot felul de tarabe cu suveniruri. Preţuri bune, produse atrăgătoare, se poate face plata şi în Euro. Am reuşit chiar să îmi negociez nişte gablonţuri, asta cu toate că domnul nu vorbea o boabă engleză.

Între zidurile cetăţii se practica foarte mult sport. Am văzut tenismeni, baschetbalişti, ba chiar şi 2 tipi care făceau bouldering pe ziduri. Sunt curioasă ce ar zice autorităţile române dacă s-ar apuca tinerii să se caţere pe cetăţi.

Apus de soare la Belgrad

Am adormit înainte de 12, obosiţi de la drum, de la plimbare şi de la obiectivele vizitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × one =