RT – Ciucas

Au trecut 2 weekend-uri consecutive de cand nu am mai parasit Bucurestiul. Ardeam sa pun piciorul pe stanca! Asa ca mi-a fost mai putin greu decat ma asteptam sa ma trezesc sambata la 04:30 AM, dupa doar o ora de somn, si sa pornesc agale spre autogara Basarab. Obiectiv de weekend: Varful Ciucas!

Am luat un microbus care a fost sub capacitatea ceruta de turisti. Adica s-a stat in picioare. Nici eu nu am avut loc pe scaun dar in picioare nu am stat. Pe culoar, sub o chitara, sprijinita de un domn necunoscut in stanga… la oboseala cumulata parea cel mai moale pat! Am adormit cand inca nu parasisem autogara si m-am trezit… intr-un alt anotimp. Cand am ajuns la Cheia era iarna: iarna cu nameti si ninsoare!

Am urcat din Cheia pana la cabana Silva (putin mai sus de Vf Rosu) unde ne-am cazat la casute. Tariful acceptabil spre piperat: 60 Ron/ casuta si 5 Ron/ caloriferul optional (si da, vrem calorifer!!!).

Am mancat, ne-am schimbat, am lasat bagajele si am pornit spre varf. Doar doi: eu si Adi. Ceata era atat de densa incat, dupa ce am trecut de ruinele cabanei Ciucas, trebuia sa zabovim la fiecare marcaj pentru a cauta cu privirea urmatorul stalp. Dupa cateva trepte in zapada am ajuns deasupra norilor. Vizibilitate maxima! Am vazut toate formatiunile stancoase rotunjite specifice conglomeratului (“Babele la sfat”, “Tigaile”, “Turnul lui Goliat”, etc.). Dispareau si apareau ca intr-un film. In plus, am vazut pentru prima oara un fenomen optic deosebit. Am aflat ca s-ar putea sa fie numit iridiscenta. Un fel de aureola in jurul norilor. Magic!

Dupa un traseu mai lung si mai greu decat anticipasem, am atins si varful. Nu am avut nici un aparat cu noi, asa ca am pastrat doar pentru amintirea noastra superba priveliste a Bucegilor cu Costila din zare!

Ne-am intors inainte de lasarea serii. Drumul a parut de trei ori mai lung la intoarcere!

Dupa o masa usoara am adormit instantaneu. Da… la ora 21:00!

Ne-am trezit pe acorduri melodioase de manele. Dezavantajul cabanelor unde masinile au acces! Am stat treji vreo 2 ore si ne-am dat seama ca nu putem pleca spre Cheia atunci. Ploua infernal. Am adormit pe sunetul ploii si al chitarii lui Adi, invelita in patura si cu picioarele pe calorifer. Asa, chircita, am mai profitat de 2 ore de somn.

Bateriile imi sunt incarcate! Sufletul usor!


Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty − 8 =