RT: Fagaras (Capra – Moldoveanu_

Data: 15- 16 august
Destinatie: Vf. Moldoveanu (Mtii Fagaras)
Vineri seara, in jurul orei 22:00:
Vali: “Ar mai fi un loc in Matiz. Dar trebuie sa stati cu 3 rucsaci in spate. “
Iuli: “Nu-i problema, ne inghesuim! Cand plecam?”
Vali: “Sa fii la 04:20 in Regie”
Calculand ca si daca m-as fi culcat in acea clipa tot as fi dormit prea putin, am lasat orice activitate si am inceput sa fac bagajul.

Dupa cum se anticipase, la ora 05:00 AM paraseam Bucurestiul cu directia Transfagarasan. Pe drum ne-am regrupat, am echilibrat masinile (adica au trecut doua persoane, subsemnata si Ice, in masina lui Vladut) si am returnat un telefon gasit. Masinile le-am parcat mai sus putin de cabana Capra. De acolo am si inceput sa urcam.

Era multa ceata si nu am vazut prea multe. Urcus mult pana in Fereastra Zmeilor. Pe drum ne-am intalnit si cu niste ciobani care ne-au intrebat ingrijorati: “Dar voi nu obositi?”. “Mai spre varf doar” le-a raspuns unul din noi.

De la Fereastra Zmeilor am luat-o pe creasta. Grupul s-a separat la locul numit “La 3 pasi de moarte” si ne-am reintalnit la un lac sub Arpasu Mare. Nu am zabovit prea mult pe Arpasu Mare pentru ca era ceata prea deasa. Punctul de interes erau doi straini epuizati ce ne intrebau plini de speranta: “Is this Moldoveanu?”. Reactia noastra le-a “ofilit” speranta.

Urcusul pana pe Vistea Mare a fost criminal! Din fericire clima nu ne-a lasat sa vedem exact cat avm de urcat. Cu speranta ca “sigur dupa piatra asta e varful” in mai putin de o ora am fost sus. De acolo, 15 minute pe creasta si niste catarare usoara pana la Moldoveanu. O parte au ramas la baza… fie oboseala, fie emotiile de a te cocota fara cabluri. Pe varf ceata! Am facut poza de cuceritori si am coborat.

Pe la ora 20:30 eram la Podragu… timp perfect sa prindem o poza cu apusul pe creasta. Cabaniera ne-a dat 9 paturi si un loc la prici, ceea ce ne-a prins numai bine. Noi eram 11 iar Wizard si Anca imparteau patul. Am ocupat ultima masa din cabana. Cea mai mica masa pentru cel mai mare si galagios grup. Am venit pregatiti: mancare si frontale. Astfel ca, pe modelul “valorile UT” cand s-a oprit generatorul am aprins instantaneu lumina. Si sa va imaginati atunci o sala de mese plina de oameni linistiti, o lumina feerica de la cateva lanterne pierdute, oboseala… si intr-un colt niste bulimici ce-si luminau masa mai ceva ca scena Madonnei, si vorbeau, mancau, radeau… si se plangeau ca nu a mai ramas bere la cabana!

Ne-am culcat inainte de 22:00 si ne-am trezit inainte de 8:00. Paturile erau foarte subrede. Eu dormeam la etaj. Tin minte ca la un moment dat m-am trezit ca se clatina patul rau de tot. Dimineata mi-am dat seama ca de fapt cel ce dormea dedesubt isi aseza culcusul. La acea ora credeam ca e cutremur dar mi-era prea somn… ma gandeam ca si daca patesc ceva, macar mor fericita! Si ce rost mai are sa ma trezesc atunci?!

Traseul de intoarcere a fost pe sablonul “urcare/coborare” la nesfarsit. Am trecut pe la Podragel, prin alte doua vai, si am iesit la Fereasra Zmeilor. Dar highlight-ul zilei: marmotele!!! Astea nu erau asa smekere ca cele din Alpi: ele nu impachetau ciocolata, ele chitaiau! Iar noi ne vedeam staruri Animal Planet si le urmaream. Asta pana cand a fluierat Andrei (de ce Andrei, de ce?! Om fara suflet ce esti!!!).

La intoarcere eu si Ice am fost pe la familia Liviei prin Curtea de Arges. Am fost omeniti cum se cuvine! Atat de omeniti incat tot drumul de intoarcere am dormit. Iar cand am fost lasata la metrou am ratat 2 metrouri pentru ca ma uitam cum trec pe langa mine si nu puteam reactiona atat de repede la venirea lor. Pana ma prindeam eu de ce se intampla, metroul “Tzushti!”.

Concluzie: faina tura. Dar weekendul urmator stau in casa!

Restul pozelor aici.

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

18 − 10 =