Unitate si prietenie – editia a 11-a


Editia de anul acesta a Festivalului Unitate si Prietenie va fi deosebita. Va avea in primul rand o tema speciala… Tu cand ai simtit cercetasia? Oricine e invitat sa scire pe site-ul festivalului cea mai cercetaseasca experienta traita.

Eu am doua jurnale pline de povesti cercetasesti. Voi posta aici una mai recenta.

O camera micuta dar de prieteni plina, ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina

Cabana Șureanu se afla la o altitudine de 1784 m in Masivul Șureanu (din Sebes se urca pe Valea Frumoasei vreo 80 km). In weekend-ul 19-22 octombrie ea a gazduit 19 lideri din Centrul Local Axente Sever Alba Iulia.

Urcusul a inceput pe ploaie. Ploaie marunta si rece ce aducea aminte de Padisul etern ploios. Dar trecand de la foioase la conifere, s-a trecut si de la ploaie la ninsoare. Iar cele 3 zile care au urmat au fost ca o evadare in ”casuta din povesti”. Sau sa nu zicem casuta din povesti ca aceasta expresie e deja cliseu. Sa folosim mai bine descrieri ce fac sa vibreze sufletul de cercetas, ce aduce oftatul amintirilor placute oricarui muntoman. Imaginati-va ca vineri plecati la munte. La prima ora! Ati luat liber de la lucru sau ati reprogramat seminariile. Desi chiar daca plecati fara aceste masuri tot nu va pasa… caci va veti reintalni cu gasca. Trupa pe care ati cunoscut-o in primul vostru camp. Și mergeti la o cabana rupta de lume unde timp de 3 zile ninge fara oprire. Turele pe care le faceti sunt lejere. Nimeni nu are chef sa se ”rupa”, mai bine epuizati energia pe o bataie in zapada sau cateva cantece. La cabana e cald, lemne sunt in adapost, trebuie doar crapate. Dar baietii s-au ocupat deja de asta cat timp s-a facut ceaiul inauntru. Ceai fierbinte cu lamaie! Și seara s-a lasat, trubadurul a scos chitara si a dat tonul la primul cantec. ”Singurel” deschide repertoriul, fara un motiv anume. La un moment dat se canta si imnul centrului local. Paturi sunt suficiente dar toti sunt inghesuiti intr-un sfert de camera. Daca cineva se misca, tot sistemul uman trebuie sa se miste. Daca cineva rade, toti il vor auzi si il vor simti. Afara viscoleste dar inauntru e ”o camera micuta dar de prieteni plina, ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina”.

Am ajuns la versurile din ”Vis de primavara” desi nu e o amintire dintr-o zi de mai, e ultimul camp al cercetasilor albaiulieni. Nu a fost camp de motivare, nu a fost expeditie aventuroasa, nu s-a pus niciun proiect maret la cale! Motivul: ne-am adus aminte cine suntem si de ce suntem. Ne-am redefinit cercetasia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × 3 =