Raport de tura – Postavaru



« Pentru cei ce au sesiune, pentru cei ce au lene ce a inceput sa doara, pentru cei ce lucreaza in weekend, pentru cei ce au de retusat licenta, pentru cei ce au probleme de sanatate, pentru cei ce iubesc prea mult Bucurestiul sau alte orase uber-aglomerate, pentru cei ce au o pasiune pentru a sta in caldura nimicitoare, pentru ei… pentru ei nu propunem nimic. Pentru toti ceilalti va propunem o iesire la munte. Scurt, o zi, fara planuri si proiecte si schite de drum… »

Asa incepea mesajul de recrutare pentru tura de sambata, 5 iulie. Ne-am strans in final 8 fete si un baiat. Am intors pe dos motivul « Alba ca zapada si cei 7 pitici ». Reprezentarea a fost nationala : Bucuresti, Suceava, Alba Iulia si Ciuc.

Vroiam sa plecam cu personalul dar ne-am dat seama ca vom pierde prea mult timp. Am decis sa luam rapidul de 6 :30. Dar am aflat cu stupoare ca nu mai erau bilete. Ne-am resemnat ca vom astepta o ora in gara cand ne fulgera idea nasului. Acord total ! Trenul pleca in mai putin de 5 minute asa ca s-a alergat bine pana la primul vagon. Intodeauna cand te grabesti primul bagon este in celalalt capat al peronului. Dar trebuia neaparat sa ajungem la el pentru ca acolo erau cei de la Ursul Trubadur. Am primit astfel un training ce nu e predat la niciun stagiu de formare : cum se negociaza cu nasul. Am trecut examenul cu brio. (apropos… Bucuresti – Brasov, merge cu 15 RON). Pe tren inca intorceam harta sa vedem pe ce traseu sa o luam.

In gara in Brasov am dat forma finala a grupului. De aicic, autobuzul 4 ne-a dus pana in centru de unde am inceput urcarea. Drumul e lejer, trotuar la propriu. Si bineinteles ca un drum atat de accesibil e magnet pentru turisti « de ocazie » si-ale lor peturi. Facem un prim popas pe saua Tampei si de acolo voiniceste pana pe culme. Am avut insa un factor puternic motivator. Cat timp noi transpiram in pasi marunti dar siguri, un nene la 50 de ani cu un caine dupa el ne depaseste in pas alergator. Ramanem masca. Vorba Andreei : « da oare ce facea cand era de varsta noastra ? ». Am urcat pe dunga albastra pana in partia de ski. Ciudat e sa vezi complet verde panta unde iarna trecuta exersai cristianele sau plugul. Gardul de protectie nu mai era ingropat in zapada ci in flori. Pe la 5 fara ceva eram in varf. Inca un varf cucerit ! Si Doamne, ce e mai frumos decat sa stii ca ai urcat o zi intreaga iar apoi toata lumea e la picioarele tale ?! Cine mai simte oboseala cand are o asemnea priveliste ? !

Vantul ne zbura de pe picioare asa ca am coborat. Cu cantec mult, cu o alunecare in urzici, cu somn pe autobuz. Echipajul a lasat 3 membre la cabana. Urmau sa se intoarca ziua urmatoare. Un al patrulea membru a parasit grupul in gara din Brasov. Urmeaza intalnirea din Bucuresti pentru « schimb de poze ».

Ne vedem la tura urmatoare !

Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × five =